Original, curat, proaspăt, „În pronunţare“ este mai mult decât o mostră de cinema îndrăzneţ, este o reevaluare a felului în care vedem filmul românesc, provocator prin atmosferă, imagine, structură, construire a personajelor.
În trepidantul Chicago al zilelor noastre, patru femei care nu se cunosc și au în comun o nefericită „moștenire“ lăsate de soții lor – mai multe datorii după ce aceștia au fost eliminaţi de rivali din lumea criminală -, decid să nu-şi lase viitorul în mâinile altora și pun la cale un jaf.
„The Guilty“/ Vinovatul, propunerea Danemarcei la premiile Oscar, este o un exemplu de cinema simplu și palpitant, care demonstrează cum un om poate acționa de la distanță, fără ezitări, chiar dacă nu este implicat direct într-o situație și chiar dacă singura imagine despre situația respectivă se bazează pe propria-i imaginație.
Cu cât spațiile sunt mai mici și mai înghesuite, cu atât oamenii ar trebui să fie mai apropiați – cel puțin asta reiese din filmul lui Hirokazu Kore’eda.
„Cronos“ este filmul de debut în lungmetraj al regizorului Guillermo del Toro și a fost proiectat la „Les films de Cannes à Bucarest“, în secțiunea Focus: Mexic.
Mai puțin cunoscut ca „Reconstituirea“, „Balanța“ sau „De ce trag clopotele, Mitică?“, lungmetrajul „Salonul nr. 6“, regizat tot de Lucian Pintilie, a fost filmat și produs în 1978, în Iugoslavia, și îi are în roluri principale pe Slobodan Perovic și Zoran Radmilovic.
Cu puțin timp înainte de a începe filmările pentru un nou film, viața unui cineast este dată peste cap de neașteptata revenire a fostei soții, după o dispariție misterioasă de 20 de ani.
„O simplă favoare“, povestea unei vloggerițe a cărei prietenă dispare subit, este o comedie modestă, o încercare de thriller, cu o durată prea mare și subploturi care-ți distrag atenția.
