„The Guilty“/ Vinovatul, propunerea Danemarcei la premiile Oscar, este o un exemplu de cinema simplu și palpitant, care demonstrează cum un om poate acționa de la distanță, fără ezitări, chiar dacă nu este implicat direct într-o situație și chiar dacă singura imagine despre situația respectivă se bazează pe propria-i imaginație.
SINOPSIS. Asger Holm (Jakob Cedergren), centralist la serviciul de urgenţă 112, răspunde la apelul unei femei răpite. Când convorbirea se întrerupe brusc, începe o disperată căutare a victimei şi a agresorului. Folosindu-se doar de telefon, Asger se aruncă într-o cursă contracronometru pentru a salva femeia aflată în pericol, dar curând îşi dă seama că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.
Filmat în întregime într-un call center, fimul regizorului danez Gustav Möller este un thriller claustrofobic, un exercițiu de respirație anunțat încă de la primul apel pe care îl primește Asger Holm: un bărbat îi repetă obsesiv în căști că nu poate respira, iar mai târziu în film, în timpul convorbirii lui Asger cu Iben – femeia răpită și aflată în pericol -, centralistul îi spune acesteia să respire adânc.
Spectatorul primește, discret, indicii, este anunțat că are de-a face cu o stare de tensiune. Tensiunea și senzația de claustrofobie sunt încurajate și de atmosfera obscură a încăperii unde Asger stă cea mai mare parte din film, de prim planuri, gros planuri și planuri detaliu, dar mai ales de sunetele care se aud prin telefon, de sound design în totalitatea lui. Și, în egală măsură, de singurătatea protagonistului. Însingurându-și „eroul“, Gustav Möller îl apropie foarte tare de postura de spectator: Asger în fața monitorului seamănă cu spectatorul în fața ecranului. Complicitatea dintre privitor și personajul principal este extrem de strânsă.
Asger Holm se apropie, ca structură, de David Butt, din noul serial de pe Netflix, „Bodyguard“, creat de Jed Mercurio. Este singur (chiar izolat/stigmatizat de unul dintre colegi), a trecut printr-un eveniment care l-a dus la psiholog, încearcă să rezolve pe cont propriu un caz. Poate tocmai această claustrare îi permite să se implice atât de intens în eliberarea lui Iben. Dar e mai mult de-atât. În el, ca și în David Butt, se zbat niște „șerpi“ (cuvânt folosit de Iben, femeia-victimă): nevoia de a soluționa o problemă. De a-și recupera, cu alte cuvinte, respirația.
„Vinovatul“ este un film despre Asger Holm omul, nu doar despre operatorul de la call center, salvatorul de vieți, bine intenționatul, îngerul de la telefon. De altfel, portretul lui moral are și câteva fisuri – Asger este și cinic, are prejudecăți, face glume de polițist pe seama unor oameni care sună. Iben, deși cel mai „consistent“ caz, este folosită ca pretext, cu scopul ca noi, spectatorii, să îl vedem mai bine pe Asger, să-l înțelegem, să ajungem prin el la noi. Iar ceea ce face Gustav Möller este tocmai creearea unui echilibru între latura lui cinică și nevoia de a ajuta.
Vorbind cu Iben, Asger vorbește cu el însuși, se autoanalizează, iar câștigul cel mai mare al filmului (dacă nu cel mai prețios) este de a-l aduce în punctul de a-și recunoaște vinovăția. Lucru rar să ajungi să spui asumat „Da, am vrut să fac asta“/ „Da, am făcut pentru că am putut“, în contextul în care, de cele mai multe ori, vinovăția merge spre celălalt.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos