Filmul regizat de Agnieszka Holland este un tur de forță prin viața și opera cunoscutului scriitor Franz Kafka.
„Franz“ reconstituie copilăria, tinerețea și vârsta adultă a scriitorului pe care fie îl știm relativ bine – cine nu a citit măcar Metamorfoza, Procesul sau Castelul?-, fie îl asociem cu consacratul adjectiv „kafkian“, fie ne-am dori să îl cunoaștem/ citim pentru că am tot auzit de el. Oricum ar fi, în jurul lui s-a construit în timp o aură mitică.
Indiferent de raportarea la Kafka, lungmetrajul Agnieszkăi Holland este un prilej de a ne crea o imagine despre omul din spatele mitului. De a-l (re)citi sau a căuta și alte titluri din opera lui – cum sunt povestirile Verdictul, În Colonia penitenciară, Un artist al foamei sau volumele de scrisori destinate femeilor din viața lui. Ba chiar și faimoasa Scrisoare către tata, pentru că tatăl este figura dominatoare și în filmul de față, nu doar în multe dintre scrierile sale.
„Nu pot spune povestea lui Kafka într-un mod convențional, liniar. O astfel de narațiune ar trăda adevărul mai profund despre Franz. Vreau să-l caut în fragmente, în enigme, în sentimente, în amestecul dintre fapte și imaginație“, spune cineasta Agnieszka Holland. Filmul nu este, prin urmare, o biografie în sens clasic, este un portret care se leagă treptat, prin descrieri directe și indirecte.
Mai multe cioburi desprinse dintr-o oglindă care recompun imaginea personajului central, reflectând mereu alte laturi – copil, fiu, frate, prieten, funcționar, logodnic, iubit, pacient. Dar și a unui om frământat de gânduri și neliniști, conștient de forța cuvintelor, urmărit de îndoială și ideea de a fi eșuat.
Prins între rutina existenței de zi cu zi și nevoia imperioasă de a scrie, Kafka este adus în prim-plan de Agnieszka Holland printr-o reprezentare când realistă, când onirică, granița dintre biografie și imaginar fiind explicit permeabilă. Dialogul permanent dintre cele două dimensiuni (real / ireal) este, probabil, marca filmului.
Dar „Franz“ aruncă o lumină și asupra prezentului. Regizoarea se joacă frumos cu timpul și, parafrazându-i propria promisiune – de a căuta personajul în fragmente – se rupe de trecut și îl caută și în contexte din actualitate.
Integrează în film un tur ghidat prin Praga, o vizită la muzeu, cafenele tematice, nume de scriitori care au scris despre Kafka. Include situații kafkiene – în care absurdul este comic și neliniștitor în același timp. Actualitatea reiese și din mesajele transmise – nevoia de a fi acceptat, căutarea propriei identități, dificultatea de a-ți găsi locul într-o lume care își propune să ceară permanent mai mult par să fie niște constante. Un mod de a exista în care angoasa se dovedește a fi parte din condiția umană.
„Franz“ poate fi văzut în cinematografele din România din 17 iulie, distribuit de Independența Film.
Credit foto: marlenefilmproduction
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos