Recomandări: 10 filme cu actori copii în roluri memorabile

Au scris istorie în cinema, au creat prin prezența lor scene de neuitat, au articulat replici memorabile. De la Jackie Coogan, „Piciul“ lui Charlie Chaplin, până la Brooklynn Prince, Moonee din „The Florida Project“, iată o selecție de filme cu actori copii ale căror roluri ne arată că talentul este fără doar și poate o calitate înnăscută.

„The Kid“/ „Piciul“ (r. Charlie Chaplin, 1921)
Adorabilul pici din filmul omonim, „The Kid“, scris şi regizat de Charlie Chaplin, este jucat de Jackie Coogan, un copil obișnuit cu scena. Născut într-o familie de artiști, a fost descoperit la 5 ani de către Charlie Chaplin în timpul unui turneu în Los Angeles. Chimia vizibilă dintre el și Chaplin s-a prelungit și în viața reală. Actorul s-a atașat atât de mult de băiețel, încât, de-a lungul filmărilor, în weekenduri, obișnuia să îl ducă în parcuri de distracții, să călărească ponei ori să se bucure de alte activități ludice. Unii critici au văzut „The Kid“ drept un mod de a recupera copilăria nefericită a regizorului însuși. Atemporal, „grăitor“ deși este un film mut, comic și trist în același timp, „The Kid“ rămâne un reper important în rândul producțiilor cu copii actori.

„Bicycle Thieves“/ „Hoţi de biciclete“ (r. Vittorio De Sica, 1948)
După ce lui Antonio (Lamberto Maggiorani), un muncitor, i se fură bicicleta, acesta pleacă să o caute împreună cu Bruno, fiul lui. O căutare ce se tranformă în inițiere și (auto)cunoaștere, de-a lungul căreia între tată și fiu se construiește o strânsă legătură. Vittorio De Sica a ales să nu realizeze filmul cu actori profesioniști, ci cu amatori. Lamberto Maggiorani a fost atât de motivat și de impresionat de interpretarea copilului Enzo Staiola (Bruno în film), încât, în scena finală, când Bruno îl ia de mână, lacrimile îi curg în mod natural. Este momentul în care Maggiorani se identifică total cu personajul din film și îl vede pe Bruno ca pe copilul lui.

„Le ballon rouge“/ „Balonul roşu“ (r. Albert Lamorisse, 1956)
Pascal Lamorisse, puștiul din „Le ballon rouge“, avea doar șase ani când tatăl lui, Albert Lamorisse, a turnat acest film de mediu metraj. Chiar dacă dialogul este redus, „Le ballon rouge“ se află pe lista titlurilor câștigătoare de Oscaruri la secțiunea scenariu. În portofoliul premiilor intră, de asemenea, și un Palme d’Or. Prietenia dintre Pascal și obiectul zburător, balonul roșu, este redată simplu, dar convingător, candid și printr-o înșiruire de întâmplări pline de sensuri, care fac parte din registrul copilăriei universale.

„Mon Oncle“/ „Unchiul meu“ (r. Jacques Tati, 1958)
În registrul copilăriei universale intră și „Mon Oncle“ – sunt mulți copii mai atașați de unchi sau mătușe decât de părinți. Micuțului Gérard Arpel îi place să-și petreacă timpul cu unchiul său, domnul Hulot, un personaj visător și boem, un copil mai mare de altfel, de unde și preferința nepotului pentru el. Vizitele lui Hulot în casa aseptică și monotonă unde locuiește Gérard sunt surse de bucurie curată pentru copilul cuplului Arpel, interpretat de Alain Bécourt. Scriitorul Boris Vian a comparat „Mon Oncle“ cu filmele lui Chaplin, ba chiar l-a poziționat pe Tati mai sus de el: „e mai mult decât un Chaplin al francezilor, este un creator original, un poet al filmului, un artist pe cât de simplu, pe atât de dotat cu talent“.

„The Spirit of the Beehive“/ „Spiritul stupului“ (r. Víctor Erice, 1973)
După ce se uită la „Frankenstein“ (1931), micuţa Ana rămâne atât de profund marcată, încât aduce personajul în lumea ei reală, incluzându-l în propriile fantezii. Mult mai sensibilă decât sora mai mare, Isabel, Ana nu se poate detașa de imaginile din film, o urmăresc şi o tulbură. Ana Torrent, cea care îi dă viaţă personajului, avea 6 ani când a jucat în „Spiritul stupului“ şi era convinsă, şi în realitate, că Frankenstein există. Acţiunea are loc în Spania anului 1940, iar povestea conține şi multiple conotaţii politice, nu este doar portretul unui copil fragil, cu o imaginație bogată și vulnerabilă.

„Paper Moon“/ „Luna de hârtie“ (r. Peter Bogdanovich, 1973)
„Paper Moon“ este filmul în care Ryan O’Neal și Tatum O’Neal, tată și fiică în realitate, își joacă propria relație – conflictuală, tensionată, cu o dorință egală de a-l controla pe celălalt, dar și cu un mod stângaci de a arăta dependența unul de altul. Tatum O’Neal este Addie Loggins în „Paper Moon“, iar Ryan O’Neal, Moses Pray, un vânzător ambulant de Biblii. Împreună, vor pleca într-o călătorie care le va arăta cât de asemănători sunt, în ciuda diferenței de vârstă. Călătoria este, de asemenea, și căutarea lui Addie de a afla dacă Moses este tatăl ei. Tatum O’Neal a fost cea mai tânără actriță care a câștigat Oscarul pentru rol secundar la doar 10 ani. Scena „I want my two hundred dollars“ rămâne una dintre scenele de neuitat din istoria cinemaului în care protagonist este un copil.

„Cinema Paradiso“ (r. Giuseppe Tornattore, 1988)
Nostalgic și tandru, „Cinema Paradiso“ este o minunată poveste despre dragostea de film, despre copilăria, adolescența și maturizarea lui Toto. Toto copil este interpretat de Salvatore Cascio, pe care Giuseppe Tornatore l-a ales din 300 de candidați la rol. Turnat în Bagheria (Sicilia), locul unde s-a născut regizorul, „Cinema Paradiso“ a câștigat un Oscar pentru Cel mai bun film într-o limbă străină și este inclus în cartea „1001 filme de văzut într-o viață“, editată de Steven Schneider.

„Three Peaks“/ „Trei vârfuri“/ (r. Jan Zabeil, 2017)
„Three Peaks“ a fost proiectat în România cu ocazia HipTrip Travel Film Festival. Este un lungmetraj cu un final neașteptat, care te fierbe încet în acalmia stranie a unui peisaj montan și care conturează două portrete: portretul unui bărbat și portretul unui copil. Copilul Tristan este interpretat exemplar de Arian Montgomery. Jocul lui actoricesc este o cursă neașteptată, atât între el și „tatăl-surogat“, cât și între el și spectator, cu un sfârșit care îți dărâmă orice scenariu pe care ți l-ai fi putut imagina. Tristan este motorul care pune în mișcare suspansul din filmul „Three Peaks“.

„The Shining“/ „Strălucirea“ (r. Stanley Kubrick, 1980)
Inocența ca instrument al suspansului este folosită și în iconicul „The Shining“. Danny Lloyd avea 6 ani când a jucat în filmul lui Kubrick. Regizorul l-a ales datorită capacității sale de a-și păstra puterea de concentrare pe o perioadă lungă. Micul actor nu a știut că este personaj într-un film horror, datorită grijii pe care regizorul a avut-o: l-a protejat, datorită vârstei mici pe care o avea, și i-a dat impresia că este o dramă. În unele situații, în locul copilului este folosită o păpușă de dimensiunea lui. Iar ideea discuțiilor cu prietenul imaginar Tony a fost a lui Danny, s-a născut spontan în timpul filmărilor și a fost păstrată.

„The Florida Project“/ „Proiectul Florida“ (r. Sean Baker, 2017)
„The Florida Project“ urmăreşte viaţa de zi cu zi dintr-un motel, situat în vecinătatea Parcului Disney, unde locuiesc cu chirie, mai multe familii. Printre ele, şi o familie formată dintr-o mamă şi fiica ei, Moonee. Numele fetiţei care o interpretează pe Moonee este Brooklynn Prince, care este la fel de bună ca Tatum O’Neil din „Paper Moon“. Tatum O’Neil a primit un Oscar pentru acest rol, primul acordat unei actriţe de vârsta ei (avea 10 ani). Istoria ar fi putut să se repete şi în 2018. Brooklynn Prince rămâne, chiar şi-aşa, premianta din culise.