„The Guilty“/ Vinovatul, propunerea Danemarcei la premiile Oscar, este o un exemplu de cinema simplu și palpitant, care demonstrează cum un om poate acționa de la distanță, fără ezitări, chiar dacă nu este implicat direct într-o situație și chiar dacă singura imagine despre situația respectivă se bazează pe propria-i imaginație.
Cu cât spațiile sunt mai mici și mai înghesuite, cu atât oamenii ar trebui să fie mai apropiați – cel puțin asta reiese din filmul lui Hirokazu Kore’eda.
Dacă dragostea pentru copii poate avea un potenţial emoţionant în realizarea unui film, Andrey Zvyagintsev pleacă exact de la reversul ei și construiește un film sfâşietor.
Carismaticul medic chirurg Steve este nevoit să facă un sacrificiu inimaginabil, după ce viața lui este dată peste cap din cauza schimbării sinistre de comportament a unui adolescent pe care l-a luat sub aripa sa.
„Happy End“ este portretul unei lumi deznădăjduite, în căutarea sensului vieții, a unor oameni care, oricât de înstăriți ar fi, duc lipsă de motivații și argumente pentru a zâmbi mai des.
Câţi dintre cei care merg la Dunkerque pentru băi de soare sau o plimbare cu iahtul se gândesc că aici, cândva, sute de mii de soldaţi s-au zbătut într-o capcană a morţii? Este unul dintre gândurile care ţi-ar putea veni în minte după ce vezi filmul „Dunkirk“, regizat de Christopher Nolan.
