Dorotheea Petre: „Nu ai ocazia foarte des să joci un personaj binom interpretat de doi actori“

Dorotheea Petre este K în filmul „În pronunțare“ partea rațională a personajului principal. O femeie judecător, de 40 de ani, care se confruntă cu cazuri penale comune, un tată muribund și o căsnicie nefericită.

Latura animalică a personajului, Andi, este interpretată de Toma Cuzin.  Actrița ne-a spus mai multe despre provocările acestui rol, cum s-a pregătit pentru el, dar și despre motivul principal care ar trebui să aducă oamenii în cinema, să vadă filmul.

Dinfilme.ro: Ce te-a determinat să accepţi rolul din filmul „În pronunțare“?
Dorotheea Petre: În primul rând, mi-a plăcut mult scenariul. Era altfel decât celelalte scenarii citite, iar personajul era diferit față de personajele interpretate până acum, dar mai ales de mine. În plus, nu ai ocazia foarte des să joci un personaj binom interpretat de doi actori.

Interpretezi un judecător. Cum te-ai pregătit pentru acest rol? Te-ai consultat cu o persoană din domeniu?
Am fost la judecătorie și am stat în sala de judecată în fiecare zi, câteva săptămâni de-a rândul, și am asistat la ședințe, apoi am vorbit cu un amic care este judecător. Partea de documentare pentru personaj a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale proiectului.

Cum a fost să lucrezi cu Mihaela Popescu?
Mihaela este un regizor sensibil și atent și, deși un film de debut este o experiență intensă și istovitoare, ea a făcut față cu brio.

Dar cu actorul Cuzin Toma?
Cuzin mi-a fost coleg de facultate, deci ne știm de ceva vreme. Este un actor minunat și o plăcere să joc alături de el.

Când îmi văd filmele pentru prima oară, încerc să mă setez emoțional și mental astfel încât să îl văd cu ochii publicului.

Obişnuieşti să vezi filmele în care joci tu?
Obișnuiesc să le văd la premieră și apoi destul de rar. Îmi este greu să mă uit la filmele mele, totuși. Mereu am sentimentul că puteam face mai mult, mai bine, mai altfel. Așa că după premieră nu prea mă mai uit, deși un actor învață multe uitându-se la el, așa cum un dansator învață dansând în fața oglinzii.

Care a fost sentimentul pe care l-ai avut după ce ai văzut prima dată filmul „În pronunţare“?Când îmi văd filmele pentru prima oară, încerc să mă setez emoțional și mental astfel încât să îl văd cu ochii publicului. Mă străduiesc pe cât posibil să mă detașez emoțional și să reacționez onest la ce văd. Mi-a plăcut, era „altfel“ într-un sens bun.

V-ați gândit vreodată cum este să fii în poziția de a judeca faptele altora și de a aplica legea în condițiile în care și tu greșești în același mod ca ei?

Dacă ar fi să chemi lumea la cinema să vadă filmul, ce le-ai spune oamenilor?
Că este un film care trebuie văzut pentru că te face să te gândești la lupta din fiecare dintre noi. V-ați gândit vreodată cum este să fii în poziția de a judeca faptele altora și de a aplica legea în condițiile în care și tu greșești în același mod ca ei?

Mi-ai putea recomanda trei filme străine şi trei filme româneşti?
Dintre cele străine: „Nelyubov“ (r. Andrei Zvyagintsev), „Buffalo 66“ (r. Vincent Gallo) și „The Killing of a Sacred Deer“ (r. Yorgos Lanthimos), iar dintre cele românești: „Ryna“ (r. Ruxandra Zenide), „Când se lasă seara peste București sau Metabolism“ (r. Corneliu Porumboiu) și „Acasă la tata“ (r. Andrei Cohn).

Credit foto deschidere: Marius Mihai Ghiță