Cristi Iftime debutează în lungmetraj cu un road movie care surprinde un moment de trecere din existența unui fiu, momentul desprinderii de tată, un individ tragicomic care s-a lăsat tot timpul purtat de viață.
Miza pe care și-a propus-o regizorul Cristi Iftime prin filmul „Marița“ a fost, conform propriilor declarații, ca „spectatorii să petreacă suficient timp cu tatăl, să se familiarizeze atât de mult cu prezența și cu poveștile lui, încât să li se pară lor înșile greu să se despartă de el“. După vizionarea de presă, Cristi Iftime a deschis discuția cu publicul și a oferit mai multe informații despre detaliul care l-a inspirat să realizeze lungmetrajul lui de debut:
Am făcut acest film plecând de la un detaliu pe care l-am remarcat în viața de zi cu zi și care m-a urmărit mult timp. Este vorba despre secvența din final, când mama lui Costi merge după fostul ei soț, Sandu, spre mașină. Am construit povestea în jurul acestui detaliu și mi-am pus apoi tot felul de întrebări. Referitor la personajul Sandu, întrebarea a fost unde ajungi dacă trăiești în felul ăsta, lăsându-te purtat de viață, cum îi influențează evoluția ca personaj. Apoi, legat de Costi, m-am întrebat ce anume iei din familia din care provii și aduci în familia pe care ți-o faci tu. Acestea au fost unele dintre motoarele filmului din punctul meu de vedere.
Dezvoltat după un scurtmetraj pe care Cristi Iftime l-a scris în anul doi de facultate, filmul „Marița“ îi are în roluri principale pe Alexandru Potocean (Costi) și Adrian Titieni (Sandu). Din distribuție mai fac parte Bogdan Dumitrache, Lucian Iftime, Victoria Cociaș, Andrei Huțuleac și Ana Ciontea. Povestea urmărește călătoria cu mașina (care se numește Marița), a lui Costi și Sandu, tatăl lui, și vizita surpriză pe care o face familiei, de sărbători. Recăsătorit fiind, nimeni nu se aștepta la sosirea lui Sandu, „tatăl rătăcitor“, de Crăciun.
Am pornit de la un scurtmetraj pe care l-am scris în anul doi de facultate. Mi-am dat seama că are suficient suflu să devină lungmetraj. Am scris scenariul filmului <<Marița>> împreună cu soția mea (n.r. Anca Buja), așa, dintr-o suflare. Am intervenit apoi cu mici cizelări și ajustări.
„Marița“ a fost filmat în 2016, lunile ianuarie-februarie, în Cluj Napoca, Dej, Pasul Tihuța, zona Vatra Dornei și este coprodus de Hi Film Production și deFilm. Regizorul Cristi Iftime a oferit în timpul aceleași conferințe de presă și informații referitor la stilul de lucru din timpul filmărilor și la colaborarea cu actorii:
Am avut noroc să lucrez cu niște actori incredibili – Adrian Titieni, Bogdan Dumitrache, Alexandru Potocean (…). Am folosit orice mijloace, inclusiv materiale video cu personaje care au ceva din Sandu din film. Am repetat cu ei puși în situații – ne-am plimbat prin București cu mașina, conducând. Înainte de filmare, am dat o tură prin toate locurile, pentru a se familiariza cu ele, și am repetat cu textul pregătit pentru contextul respectiv. Ne-am gândit inclusiv cum e mai bine să stea la masă.
Întrebat de latura de improvizație, vizibilă în filmul „Marița“, și de cât de mult a încurajat această zonă, regizorul a răspuns:
Am vrut să dăm impresia, prin scenariu, de accidental, de viață, dar în timpul lucrului am fost destul de riguroși, mai ales că erau condiții foarte grele de producție – frig, mașina veche, prezența unui copil. Acolo unde am crezut că dă bine filmului, am lăsat anumite improvizații, de genul momentului când ștergătorul mașinii cade; am vorbit cu actorii că dacă se întâmplă asta, să nu oprească dubla, să integreze acel accident pentru că e benefic pentru film. Un alt moment de improvizație ar mai fi la masă, când fratele cel mic își întreabă tatăl despre poanta pe care o făcuse. Deci am și mai improvizat pe ici, pe colo, dar în general am căutat să executăm cât mai bine ceea ce am gândit înainte. (…) Mă bucur dacă pare improvizat într-o mare măsură. Filmul nu este improvizat într-o mare măsură. Am repetat foarte mult cu actorii, am gândit partiturile la nuanță și pur și simplu am lucrat cu ei până am ajuns la nuanțele respective, setate dinainte. La Sandu, de exemplu, am lucrat la partea de bufon, latura comică, dar și la latura lui de om singur, pentru că în definitiv e un om singur, are o anumită tristețe, și să îmbinăm latura de bufon cu cea de singurătate a fost un detaliu de nuanță.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos