„La fille inconnue“: vinovăţia se ia

Medicul generalist Jenny Davin (Adèle Haenel) refuză să primească o pacientă pentru că a venit după închiderea programului de consultații. La scurt timp după, pacienta este găsită moartă. În Jenny Davin se declanşează un puternic sentiment de vinovăţie.

„Am vrut ca Jenny să fie o persoană care, ascultând corpurile și cuvintele pacienţilor, devine un fel de <<moașă>> care ajută la venirea pe lume a adevărului, iar cabinetul ei un soi de spațiu confesional“, declara Jean-Pierre Dardenne legat de genul de personaj pe care el şi Luc Dardenne şi l-au dorit în filmul lor. Jenny Davin are, într-adevăr, această calitate: deschide sufletele oamenilor.

Deşi sfătuitoare din fire, un emiţător de cod de legi – „Trebuie să fii obiectiv, să îţi stăpâneşti emoţiile, să nu laşi pacienţii să te obosească“, îi spune ea lui Julien (un tânăr care face practică în cabinetul ei) – doctoriţa generalistă nu se supune întru totul regulilor pe care le enunţă.

În primul rând, pentru că este foarte disponibilă şi la îndemâna celor pe care îi tratează chiar şi în afara programului – ca să nu mai spunem că locul de consultaţii este şi spaţiu de dormit/dormitor -, în al doilea rând pentru că pare să ia o serie de lucruri mai mult personal decât obiectiv.

Gestul de a nu-i fi deschis victimei o determină să se simtă responsabilă peste măsură de moartea acesteia. Se complace într-un proces de autovictimizare, îşi cultivă învinovăţirea, şi-o hrăneşte. Şi-i molipseşte şi pe cei din jur. Vinovăţia este boala molipsitoare care se ia odată ce ai interacţionat cu Jenny Davin.

Prin urmare Jenny Davin nu este unica persoană care se simte culpabilă. Peste multe personaje din „La fille inconnue“ („Fata necunoscută“) atârnă câte o povară, fie că e vorba de un copil, cum e cazul lui Bryan, sau a unui adult, cum e cazul tatălui lui Bryan, ori a unui vârstnic cum e Lambert. Iar simptomatologia diferă: puls crescut, aritmii, indigestii, leşinuri, lacrimi. Cauza, însă, rămâne aceeaşi, inclusiv în cazul medicului generalist: golul sufletesc, izolarea sau autoizolarea, neputinţa de a (mai) controla lucrurile. Care sunt remediile, rămâne să descoperiţi singuri. 🙂