Sub sunetul apăsător al unei uși blocate stă o durere care arde.
Family Therapy/ Terapie de familie, regizat și scris de Sonja Prosenc, ascunde sub aparența de comedie neagră în care a fost încadrat, o dramă regăsibilă în tiparul multor familii.
Este vorba de felul în care doi părinți reacționează în contextul unei suferințe profunde, pentru care nu au fost pregătiți și nici măcar anunțați. Indiferent de statutul social, preocupări sau nivel de trai, în fața durerii suntem toți egali. E imposibil să nu-ți vină în minte, în acest context, cuvintele din deschiderea iconicului Anna Karenina: „fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.“
Family Therapy/ Terapie de familie, povestea, pe scurt: Olivia și Aleksander Krajl sunt căsătoriți, înstăriți și au o fiică, Agata. Mutați recent într-o casă ultra modernă, aflată într-o pădure, ei sunt nevoiți să se obișnuiască cu o situație nouă: sosirea lui Julian, fiul lui Aleksander dintr-o altă relație. Venirea lui Julian coincide, însă, și cu vizita, în miezul nopții, a unei familii căreia i-a ars mașina în drumul lor spre o cabană. Într-un timp relativ scurt, Olivia și Aleksander sunt puși față în față cu provocări mai puțin obișnuite. Provocări menite, de fapt, să direcționeze spectatorul spre cauza reală a nefericirii lor.
Doi oameni care țin (prea) mult la ritualul meselor luate la ore fixe, la cromatica vestimentară (mereu în acord cu nuanțele pereților), la micile defecte dintr-o fotografie, insesizabile cu ochiul liber. Doi oameni care pot lăsa impresia de parvenitism și care riscă să pară la fel de reci ca sculpturile din marmură plasate în decorul casei. Și, totuși, doi oameni care găzduiesc și hrănesc o familie rătăcită.
Există ceva stângaci, prea controlat, în felul de a se comporta al Oliviei și al lui Aleksander, ea, pictoriță, el, scriitor în căutarea inspirației. De a se comporta ca parteneri într-o relație sau ca tată și mamă.
Family Therapy/ Terapie de familie lasă impresii și senzații, pune cap la cap aparențe. Este un film al aparențelor construite prin lucruri concrete – dialoguri restrânse, cuvinte puține – uneori, articulate de vocea artificială a sistemului de securitate, Door locked!, se aude, după ce ușa se blochează automat -, gesturi, reacții. Însă toate acestea sunt doar o sticlă subțire și transparentă; odată ce treci de ea, afli motivul real al înstrăinării dintre Aleksander și Olivia.
Este felul lor de a-și gestiona durerea, ca părinți, pentru că Agata se află în proces de recuperare după chimioterapie – subiect despre care nu se vorbește, fiind mai curând sugerat vizual, prin peruci și înregistrări video din perioada spitalizării.
Dar ușa, în familia Krajl, nu e condamnată pentru veșnicie să fie blocată. Sunt multe imagini puternice în film, însă de un impact răvășitor rămâne cea în care apare o căprioară după ce Aleksander și Olivia fac dragoste pe parchetul casei lor. O imagine tandră și neașteptată, care amintește prin unicitatea ei de un episod din Lumina de veghe, romanul lui Michael Ondaatje, când umerii transpirați ai lui Nathaniel și Agnes sunt atinși de niște ogari de curse, într-o casă părăsită, noaptea, după ce, și ei, fac dragoste.
Amuzant la suprafață, absurd pe alocuri, trist în profunzime, Family Therapy poartă spectatorul într-o călătorie spre un final nu neapărat cert, cât mai degrabă deschis. Este un film esențial introspectiv și îndrăzneț, care nu se sfiește să folosească tehnica punerii în abis, inspirată din pictură, pentru a multiplica nu reprezentări, ci prezențe, pentru a le fixa mai bine, așa cum apare și Olivia în fotografia de deschidere a articolului și pe care o reiau mai jos. Un film stratificat, care își merită premiile obținute până acum, la Festivaluri internaționale unde a fost proiectat.
Lungmetrajul a primit CICAE Award la Sarajevo Film Festival și Premiile pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor, Cea mai bună actriță, Cea mai bună actriță în rol secundar la Slovene IFF. La Festivalul filmului european 2025, București, a fost proiectat pe 9 mai.
Family Therapy se va vedea, în cadrul FFE, și în următoarele orașe: Timișoara (18 mai, ora 20:00, Cinema Studio), Iași (23 mai, ora 19:00, Muzeul Vasile Pogor – Casa Junimii) și Botoșani (24 mai, ora 19:00, Cinema Unirea).
Citește și:
Filme de poveste la FFE 2025: cine este Wilhelmina Barns-Graham
Interviul cu Cătălin Olaru, critic de film, ne va convinge să mergem la Festivalul Filmului European
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos