„Un viitor luminos“/ „Il sol dell’avvenire“, noul film al lui Nanni Moretti, cu Nanni Moretti în rol principal, este o comedie spumoasă despre problemele existenţiale ale unui regizor, pus faţă în faţă cu mai multe provocări ale lumii noi (dar şi ale celei vechi).
„Un viitor luminos“, descriere: Giovanni (Nanni Moretti) este un cunoscut regizor italian care pregăteşte turnarea unui lungmetraj politic. Însă toate par să i se întoarcă împotrivă din momentul în care începe să se confrunte cu cerinţele actuale din industria filmului. Şi, ca şi când aceste provocări nu ar fi de ajuns, află că şi soţia sa doreşte să divorţeze de el. Umorul pare a fi una dintre soluţii pentru a ieşi din impas, însă cât poate ajuta doar umorul când presiunea creşte şi devine aproape lege? Îmbrăcat într-o haină aparent lejeră, „Un viitor luminos“ propune teme de gândire pentru viitorul cinematografiei, dileme regizorale şi alte capricii personale.
„Un viitor luminos“, scurtă recenzie. Cu toţii trăim într-o lume alcătuită din mai multe lumi – aflăm de la domnul Hirayama, un personaj adorabil dintr-un alt film intrat recent în cinematografe. Domnul Hirayama vrea să spună că fiecare dintre noi trăieşte în lumea lui. Revenind la Viitorul luminos al lui Nanni Moretti, şi-aici avem un personaj care trăieşte într-un univers propriu. Poate părea prea tributar unor anumite viziuni, poate prea fixat în anumite tipare ori pur şi simplu prea străin de tot ce e actual, însă este universul lui, al regizorului Giovanni, şi atât timp cât din el fac parte referinţe la Înotătorul lui Cheever sau la filmele lui Cassavetes, chiar şi amintite cu o nuanţă umoristică, acest univers este ok!
Nanni Moretti îşi tratează personajul principal într-un mod aproape cheever-ian – protagonistul se află la vârsta unei crize existenţiale (şi ca regizor, şi ca bărbat), pare singur, deşi înconjurat de oameni, să spunem că are o poezie a lui; însă Nanni Moretti nu îl afundă complet în butoiul melancoliei, îi dă noi şi noi aripi pentru a merge mai departe şi pentru a nu ceda plângând. Toate au ca sursă pasiunea pentru cinema. Îi cultivă şi răscultivă optimismul făcându-l într-un final să danseze eliberator pentru Un viitor luminos.
Chiar dacă lumea din jurul său este din ce în ce mai dificil de descifrat și acceptat, Giovanni nu vrea să cedeze în fața unei realități dezamăgitoare. Și, mai presus de toate, nu vrea să renunțe la visul de a putea schimba această realitate. Iar dacă viața și istoria nu-i permit asta, atunci cinemaul, cu forța și energia sa contagioase, transformă realitatea și face posibile visele. (Nanni Moretti despre construirea personajului)
În concluzie, dacă umorul nu este suficient el singur şi are nevoie de aliaţi pentru a face faţă provocărilor, aceşti aliaţi sunt visul şi pasiunea. Doar ele ar putea asigura cinemaului Un viitor luminos, un viitor în care autenticitatea să fie cât mai aproape de… autenticitate. Parafrazând o replică din Cassavetes, „Până la urmă, ăsta e adevărul“ – nu toţi cineaştii înghit pe nemestecate actualele politice ale filmului (cu precădere cele promovate de giganţii streaming-ului), nu toţi primesc noul cu braţele larg deschise şi ochii larg închişi.
„Un viitor luminos“/ „Il sol dell’avvenire“ a intrat în cinematografe de vineri, 2 februarie, şi este distribuit la noi de Independenţa Film.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos