„Jeanne du Barry“ – o curtezană la curtea regelui Johnny Depp

După reacțiile publicului de până acum, de la Cannes și de la Festivalul omonim din Bucureşti, este mai mult decât o certitudine că „Jeanne du Barry“ va fi una din premierele de succes ale acestei toamne. Să nu îl ratați!

Un film-spectacol – plecând de la costume, dineuri și podoabe, până la sentimente expuse sau sentimente mocnite, mimici și gesturi -, un film duios, în care curajul de a exterioriza trăirea dintre doi oameni sfidează cutumele severe din Versailles-ul secolului al XVIII-lea, un film în care Johnny Depp nu joacă neapărat rolul vieții, ci mai curând rolul dintr-un moment potrivit al vieții.

Un rege aproape taciturn, căruia nimic nu îi mai poate stârni interesul, un rege plictisit și șters ca prezență, plasat în conuri de umbră, însă grăitor și dominator prin schimbul complice de priviri pe care îl va avea, de la prima până la cea din urmă întâlnire, cu femeia care a rămas în istorie drept Madame du Barry. Așa apare Ludovic al XV-lea, în viziunea lui Maïwenn, regizoare, co-scenaristă și actriță în rolul lui Jeanne du Barry.

„Actorul nu poate juca nici un rol care nu se află în el însuşi, fie şi într-o formă rudimentară: rege, cerşetor, patriarh“ – scrie Judith Schalansky, prin vocea exoticului Armand Schulthess, funcţionarul care, la 50 de ani, s-a retras din viaţa publică şi a transformat un crâng de castani într-o enciclopedie în pădure. Chiar dacă Johnny Depp a fost surprins de alegerea lui ca actor pentru Ludovic al XV-lea, fără doar și poate, acest tip de personaj a existat şi în el într-o formă latentă.

Și a ieșit acum la lumină, mai puțin extravagant și cu măști mai atenuate față de alte personaje interpretate până în prezent – exceptând măștile impuse de moda vremii -, la o vârstă aproape similară cu cea la care realul Ludovic al XV-lea avea să o cunoască pe Jeanne du Barry și căreia avea să-i adreseze, pe patul morții, unele dintre ultimele lui cuvinte: „Je vous aime, Madame!“.

Dacă declaraţia coincide sau nu cu adevărul istoric, puţin contează. Ceea ce rămâne este sensibilitatea pe care această poveste o emană, întreaga retorică a apropierii dintre doi oameni, o retorică eliberată de constrângeri şi reguli, în care guvernează firescul şi tandreţea. Filmul intră în cinematografele de la noi, oficial, pe 10 noiembrie.

Citește și: „Zona de interes“ – cartea și filmul