„Zona de interes“ – cartea şi filmul

Deşi este o adaptare vagă după romanul omonim scris de Martin Amis, filmul lui Jonathan Glazer este la fel de bun ca şi cartea citată.

Unul dintre detaliile păstrate intact în adaptarea sa, este titlul – „Zona de interes“, iată primul lucru care intrigă atât în cartea lui Amis, cât şi în interpretarea cinematografică a lui Johnathan Glazer.

Altfel, love story-ul dezvoltat de romancierul britanic lipseşte de pe marele ecran, structura este diferită, scenariul axându-se în principal pe povestea familiei Höss, „delegată“ să locuiască în apropiere de Auschwitz, pentru ca Rudolf Höss să supervizeze direct şi să conducă îndeaproape operaţiunile de exterminare din lagăr.

Faptul că love story-ul lipseşte nu este o eroare, atât timp cât parodia fină şi cinismul (asociate poveştii de dragoste, în carte) continuă să existe şi în film, aici, însă, raportate la viaţa pe care doamna Höss o proiectează în amănunt pentru a duce o existenţă idilică, toate acestea într-un contrast dureros şi apăsător cu ceea ce se petrece la câţiva metri distanţă.

Plecând de la infrastructura îmbunătăţită a vilei – căreia Hedwig Höss îi adaugă calorifere, pentru mai multă căldură şi confort -, până la decorarea grădinii cu un gard viu, plante, flori, o mică seră şi o piscină, frau Höss îşi creează aici un adevărat colţ de rai şi sfidează, fie dintr-un autism autoimpus, fie dintr-unul înnăscut, ceea ce se întâmplă în vecinătate.

Cum este redat Auschwitz-ul, iată o altă subtilitate (sau măiestrie?) a filmului – imagini în negativ, rupte din coşmarul unui copil, imagini care întrerup când şi când feeria pastelată din sânul familiei Höss şi care domină ecranul tocmai prin limitarea lor cromatică la alb şi negru; în fundal, coşurile fumegânde ale crematoriului; acustic, sunetele de disperare, vocile terifia(n)te de bărbaţi, femei, copii. Şi, deşi nu este explicit, pulberea fină din cenuşa care se aşterne pe suprafaţa piscinei sau pe zăpada subţire ce, uimitor, nu uită să cadă.

Revenind la titlu, Martin Amis îi sugerează sensul, în roman, spre final: „Cine era cu adevărat un om. Asta era zona de interes“ – scrie el. Despre calitatea şi capacitatea de a fi om sau de a rămâne om este vorba, de la bun început şi până la ultimele cadre, şi în film. Atât romancierul, cât şi cineastul se folosesc de forţa artei – literatură/ cinema – pentru a da formă unei idei, dar mai ales fragilităţii ei în faţa unui destin atent condus şi calculat de oameni.

Filmul a fost proiectat în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest. Programul următoarelor proiecţii poate fi urmărit aici.