„Ia zi, Hudici, nu te bagi și tu la casting-ul ăsta?“ – din Vama Veche, într-un film despre Ceauşescu

Pe Dan Hudici (21), urmează să-l vedem pe marele ecran de mâine, 29 iulie, în Pentru mine tu eşti Ceauşescu, filmul regizat de Sebastian Mihăilescu.

Până atunci, să aflăm mai multe despre el – de la pasiuni şi filme preferate, până la experienţa ca actor neprofesionist, de la cum a ajuns să participe la casting, până la colaborarea cu echipa filmului. 

Pentru mine, Ceaușescu a fost un dictator care, datorită unor circumstanțe favorabile, a ajuns secretar general al P.C.R.. Nu-l percep nici rău, nici bun.

Cum ai ajuns în distribuția filmului „Pentru mine tu ești Ceaușescu“?
Dan Hudici: Ca poveste, consider că totul a fost întâmplător. Eram în Vama Veche și făceam rime pe loc cu un prieten, care avea alt prieten interesat de rime și hip-hop, și care lucrează la o agenție de casting. Am petrecut mai mult timp cu el și, într-o zi, mă întreabă: „Ia zi, Hudici, nu te bagi și tu la casting-ul ăsta?“. Am zis da, m-am dus și uite acum cum răspund la întrebări despre acest film 😊.

Care era percepția ta despre Ceaușescu, înainte de a juca în film (cum îl vedeai) și care a fost percepția după ce ai jucat în film?
Este o întrebare care necesită un răspuns amplu. Ceaușescu înseamnă multe lucruri, cum ar fi ceaușismul, cum mai este denumită ideologia din prisma căreia a condus R.S.R., sau poate fi vorba despre biografia sa. Pentru mine, Ceaușescu a fost un dictator care, datorită unor circumstanțe favorabile, a ajuns secretar general al P.C.R.. Nu-l percep nici rău, nici bun. Îl percep factual: un simplu dictator care a avut ocazia să se folosească de puterea supremă a unui stat din orișicare motive ar fi avut el. Percepția a rămas aceeași și înainte, și după film. Tot ce a fost nou au fost dosarele de la securitate și biografia sa de care nu știam. Și nu știam că în închisoare, cu Dej, a fost cel mai desconsiderat din grup, că era bâlbâit și nu avea vreo calitate oratorică. Ca apoi să îmi amintesc de clasicele videoclipuri cu discursurile sale de la balcon, unde putea vorbi normal, ba chiar autoritar.

Dacă mi se permite: sunt o shaorma cu de toate. Am mai multe pasiuni, cum ar fi vioara, istoria, psihologia, luptele de contact, literatura beletristică ș.a.m.d.

Dacă ar fi să spui trei lucruri esențiale despre tine, care ar fi ele?
Dacă mi se permite: sunt o shaorma cu de toate. Am mai multe pasiuni, cum ar fi vioara, istoria, psihologia, luptele de contact, literatura beletristică ș.a.m.d. Niște trăsături cardinale mie sunt spiritul de echipă (dacă există un proiect de făcut și sunt conflicte, trec peste o inconveniență personală pentru realizarea proiectului), deschiderea către experiență (sunt dispus să încerc tot felul de lucruri) și a treia ar fi calmul (când sunt sub condiții de stres, încerc să îmi investesc energia doar în ceea ce pot controla și caut să ramân calm pentru a putea găsi soluția).

Îți propui să faci o carieră în actorie?
Cel puțin acum, nu. Momentan sunt într-o perioadă de încercări. Probabil voi mai încerca diverse workshop-uri de actorie și, dacă voi mai fi chemat în vreun proiect, voi încerca și, dacă voi simți că asta este pentru mine, asta voi urma.

Singurele aspecte care cred că mă ajută datorită aprecierii și premierii filmului sunt cunoașterea unor oameni noi, poate alte oportunități pentru alte proiecte datorită expunerii și poate o validare a unor competențe actoricești.

Cum crezi că te-a ajutat/ te ajută pe tine, ca om, faptul că ai jucat într-un film care a primit deja numeroase aprecieri, a fost premiat și a atras atenția pozitiv?
Cred că ceea ce m-a ajutat a fost explorarea unor diverse aspecte ale mele, de pildă, discursurile propagandiste motivaționale, „torturarea“ celor de la Siguranță. Mi-am explorat, parțial, anumite roluri pe care nu am des ocazia să le explorez. Și, pe deasupra, am avut ocazia să comunic și să regizez/co-regizez diverse documente împreună cu oameni pe care nu-i cunoșteam și a fost nevoie să mă adaptez puțin ca să facem o muncă de echipă de succes. Tocmai mi-am dat seama că n-am răspuns la întrebarea propriu-zisă. Singurele aspecte care cred că mă ajută datorită aprecierii și premierii filmului sunt cunoașterea unor oameni noi, poate alte oportunități pentru alte proiecte datorită expunerii și poate o validare a unor competențe actoricești.

Te-ai documentat pentru rol? Ce surse ai avut?
Nu m-am documentat special pentru rol. Tot ce știam legat de Ceaușescu și secolul XX în România știam datorită liceului și pasiunii mele pentru istorie.

Ce parte din rol a fost mai provocatoare?
Cum nu am avut un singur rol, îmi este neclar ce să spun. Cred că cel mai provocator a fost să joc mai multe roluri, chiar dacă nu apar în filmul final: Elena Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu, diverși prieteni de-ai lui Ceaușescu, rolul de comunist revoluționar care negociază cu niște legionari eliberarea unor prizonieri. Și faptul că mereu era necesar să vin cu ceva nou sau bun, iar un om are un număr limitat de intervenții bune.

Motivul pentru care acest film e personal pentru mine e că nu doar regizorul, dar întreaga echipă care a contribuit la film îmi este dragă.

Cum a fost comunicarea cu regizorul?
Splendidă. Motivul pentru care acest film e personal pentru mine e că nu doar regizorul, dar întreaga echipă care a contribuit la film îmi este dragă. De la cei care nu știu eu exact ce făceau la filmări, la cei de la sunet, imagine, regie etc. A fost o comunicare facilă și autentică.

Crezi că „Pentru mine tu ești Ceaușescu“ are un anumit target de vârstă?
Cred că e potrivit pentru oricine are răbdare să studieze filmul în timp ce îl privește, căci nu este ușor „digerabil“ de la început, pare abstract. După vârstă, nu știu ce să zic, căci oamenii sunt așa diverși încât mi-ar fi greu să încadrez o persoană aleatorie în vârsta sau în categoria celor neinteresați, de exemplu. La proiecții am văzut atât vârstnici, cât și tineri, care păreau că apreciază filmul.

La ce gen de filme te uiți în general? Ne-ai putea recomanda trei care ți-au plăcut?
Îmi place să mă uit la orice gen, cât timp subiectul mă interesează: că este vorba de percepție distopică a lumii ca în „Brave New World“ sau relatarea unui eveniment dramatic, precum debarcarea din Normandia din ’44. Nu contează, doar să mă fascineze subiectul. Trei filme care mi-au plăcut sunt „Lista lui Schindler“, „De ce eu?“ și „Black Mirror“ (un serial, de fapt).