Les Films de Cannes à Bucarest 2021, recomandări

Nume grele din cinema-ul internaţional, filme multaşteptate, proiecţii speciale şi evenimente conexe – Les Films de Cannes à Bucarest 2021 începe mâine, 22 octombrie, şi ţine până pe 31 octombrie.

Dure, nebune, angajate, importante, îndrăznețe, violente sau foarte derutante – aşa se anunţă titlurile celei de-a XII-a ediţii. Am selectat o parte dintre ele, urmând ca pe site-ul oficial al Festivalului să găsiţi lista completă cu filmele din program:

Titane, unul dintre cele mai aşteptate filme de la Cannes, câştigătorul Palme D’Or, poate fi văzut sâmbătă, 30 oct., orele 19.30 (cinema Muzeul Ţăranului) şi duminică, 31 oct., orele 19.00 (Cărtureşti Verona). Cei de la rottentomatoes.com descriu filmul drept provocator şi original, reafirmând în acelaşi timp viziunea derutantă într-un mod plăcut a regizoarei-scenariste Julia Ducournau. Titane are în centru povestea unui părinte care, după un şir de omucideri bizare, îşi regăseşte fiul dispărut cu zece ani în urmă.
Trivia Facts: După premiera de la Cannes, filmul a fost aplaudat timp de 9 minute. La proiecţia de la Festivalul internaţional de film de la Toronto (10 sept. 2021), unul dintre membrii juriului ar fi leşinat. Din fericire, în public a fost prezent un cadru medical.

Feathers (r. Omar El Zohairy) a atras Marele premiu Nespresso, Săptămâna criticii, la Cannes 2021. Subiectul va atrage în mod sigur şi mulţi spectatori în sălile de cinema. O mamă dedicată complet familiei, captivă în propria rutină domestică, încearcă să treacă pe cât posibil neobservată. Dar când un număr de magie îi transformă soţul într-o găină, femeia e în stare să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-şi recupera partenerul de viaţă. Urmează o transformare radicală a femeii, substanţială şi, în acelaşi timp, absurdă. Ca o curiozitate, în film s-au folosit peste 30 de găini pentru a ieşi cadrele perfecte.

Premiul pentru originalitate, Un Certain Regard, a mers anul acesta la Valdimar Jóhannsson şi al său lungmetraj de debut, Lamb. În film este vorba despre un cuplu fără copii, María și Ingvar, care descoperă un nou-născut misterios la ferma lor din Islanda. Bucuria iniţială, însă, va fi umbrită de nefastele urmări ale sfidării voinței naturii. În Islanda, filmul a adus încasări record încă din primul weekend, fiind la fel de aşteptat şi în America (şi, iată, se pare, deloc umbrit de concurenţa James Bond, care a rulat în acelaşi weekend).

Jacques Audiard a fost prezent în competiţia Cannes 2021 cu Les Olympiades, un love story împărţit între un băiat şi trei fete. La Festival, filmul a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună coloană sonoră. The Playlist i-a surprins în câteva cuvinte esenţa şi l-a descris ca „încercarea lui Audiard de a inaugura un nou val al mileniului, un soi de Jules et Jim cu un soundtrack synth-pop“. Les Olympiades este primul film alb-negru al lui Audiard, autorul memorabilelorUn prophète, De battre mon coeur s’est arrêté sau The Sisters Brothers. 

Fanii documentarelor cu subiect nazist au ocazia să vizioneze două documentare, ambele regizate de Sergei Loznitsa. Babi Yar. Context (r. Sergei Loznitsa), documentarul premiat cu Premiul special al juriului „L’œil d’or“, plasează Holocaustul într-un context particular (Babi Yar este numele unei râpe din Kiev unde, în două zile, în 1941, s-a comis cel mai mare masacru nazist – 30.000 de evrei ucişi într-o perioadă foarte scurtă). De data aceasta, Loznitsa include mai multe fotografii decât în oricare alt documentar al său, apreciază Jay Weissberg, de la variety.com. Tot el mai spune că filmul, deşi puternic, nu este neapărat printre cele mai bune din portofoliul regizorului. Din cauza lungimii, riscă să se îndepărteze de scop şi să piardă din direcţie, explică Weissberg, însă, completează el, dat fiind subiectul apăsător, e greu să găseşti o direcţie.

Austerlitz a avut premiera în 2016 şi a rulat la Festivalul de la Veneţia, în afara competiţiei (în acelaşi an). Austerlitz are ca punct de plecare romanul omonim semnat de W.G. Sebald, o carte despre explorarea memoriei, a istoriei şi a amintirii, care şi-a câştigat notorietatea datorită plasării trecutului protagonistului în perioada Holocaustului. Dar cartea nu este doar puzzle-ul unei existenţe zbuciumate în căutarea identităţii, ci şi o cronică a unor amănunte arhitecturale şi interese mai puţin întâlnite. Sebald scrie despre Gara Centrală din Anvers la fel de bine cum scrie despre lumea misterioasă a moliilor sau despre beladona, planta care dădea strălucire ochilor cântăreţelor de operă, un obicei întâlnit până târziu în sec. al XIX-lea. Recomandăm şi cartea, şi documentarul.