„Timebox“: colecționarul de emoții

În „Timebox“, obiectele sunt mai mult decât lucruri depozitate în sute de cutii, sunt emoții cartografiate în timp. Fiecare are locul, anul, povestea ei.

E suficient ca lui Ioan Matei Agapi să îi spui un an, o anumită întâmplare sau un anume lucru, că pașii lui știu încotro s-o ia. Deși sunt copleșitor de multe și dau senzația de spațiu împovărat de propria-i greutate, obiectele din casa lui au o „adresă“ precisă, unele dintre ele aceeași de 40 de ani. „Adresei“ i se alătură apoi povestea și, odată cu ea, emoția.

Când fiica lui (și regizoarea documentarului), Nora Agapi, îi vorbește direct, în film, despre tezaurizarea compulsivă, Ioan Agapi, cu un umor inocent, neagă orice legătură cu această ciudățenie a comportamentului uman. În cazul său, lucrurile strânse au istorisirile lor, spune el. Deschid infinite cutii ale Pandorei.

Sub cartoane lipite cu scoci sau aracet, stau filme făcute în 40 de ani, 35 de ore de film pe 16 mm (realizate între 1960 și 1990), 21.000 de metri de peliculă, sute de negative. Mărturii ale vremurilor, comori ale timpului, personal sau obiectiv, din afara lui. În „Timebox“, vom vedea nu doar imagini din perioada comunismului, cu Nicolae și Elena Ceaușescu, filmate de Ioan Agapi, dar și fragmente din copilăria Norei sau tinerețea tatălui.

Arhiva de familie și arhiva istoriei fuzionează, iar călătoria prin culoarele timpului, alunecările din prezent în trecut, atunci când în vizor este omul Agapi, are farmecul cald al unei magii. Este emoționantă trecerea de la cadrele prezentului – Ioan Agapi, la 80 de ani, amenințat cu evacuarea din casa în care a stat 40 de ani – la cele din tinerețe, când se juca de-a Baba Oarba cu fetițele lui ori dansa tandru la o petrecere, neprefigurând în nici un fel ceea ce viitorul îi va fi pus deoparte.

Motivul numărul unu pentru care am făcut <<Timebox>> a fost tata și, apoi, arhiva din cutii. Am vrut să îi redau cumva, prin filmul ăsta, tinerețea, să aducă din nou în față poveștile despre cum era în casă la noi pe vremea aceea – când se developau filme, se țineau cursuri, se proiectau filme. Era fascinant să asiști la orele lui de fotografie, pleca de la tehnică, filozofie și ajungea la întâmplări și povești. (Nora Agapi)

„Timebox“ explorează nostalgic și totodată realist puterea memoriei prin lumina relației tată-fiică și portretizează un om atașat de casa lui ca de viața lui, un om care, deși a organizat timpul – datând evenimentele -, trăiește în afara lui (ceasurile din casă, de exemplu, cu toate că ticăie toate, nu sunt două care să arate aceeași oră!), devenind un fel de personaj mitic. Plasarea lui Ioan Agapi într-un astfel de posibil basm, i se datorează, fără doar și poate, Norei Agapi.

„Timebox“ este în cinematografe, iar pe pagina de Facebook a filmului, găsiți programul complet al proiecțiilor (orașe, cinematografe și ore).