Deși nu a intrat în competiția oficială la Cannes 2019, dar a câștigat premiul pentru regie al secțiunii Un Certain Regard, „Beanpole“ rămâne unul dintre cele mai bune filme proiectate pe croazetă.
„Beanpole“ va fi distribuit la noi de Independența Film și va intra în cinematografe anul viitor. Pentru moment, nu a fost anunțată data premierei. „Beanpole“ a fost proiectat în avanpremieră, în România, cu ocazia Festivalului Les films de Cannes à Bucarest.
Inspirat de cartea Svetlanei Aleksievici, „Războiul nu are chip de femeie“, filmul le are în roluri principale pe Viktoria Miroshnichenko și Vasilisa Perelygina. „Beanpole“ marchează, în cazul amândurora, debutul în cinema. Le interpretează pe Iya și respectiv Masha, două tinere femei traumatizate de război, care încearcă să regăsească speranța și să își reconstruiască viața într-un Leningrad devastat și aflat în ruină.
Într-un interviu realizat de Léa Bodin, jurnalist de film, și publicat pe allocine.fr, Kantemir Balagov, regizorul filmului „Beanpole“, a vorbit despre mai multe detalii din spatele acestui lungmetraj: de la cum a aflat de cartea care i-a inspirat scenariul, până la alegerea culorilor dominante în estetica filmului.
Despre „Războiul nu are chip de femeie“, cartea care i-a inspirat filmul
Când a aflat că Svetlana Alexievitch tocmai câștigase Nobelul (în 2015), Kantemir Balagov a fost curios să afle ce scrisese aceasta. Din lista titlurilor semnate de ea i-a atras atenția „Războiul nu are chip de femeie“. „Primul lucru pe care mi l-am zis a fost că știam destul de puține despre război și mai ales despre ce au făcut femeile în timpul războiului. Am știut imediat că vreau să fac un film pe tema asta“, a spus Balagov.
Despre Iya și Masha, personajele feminine principale din film
Existența celor două personaje nu se datorează în totalitate cărții Svetlanei Alexievitch. Ele sunt un produs al mai multor lecturi. În afară de Svetlana Alexievitch, l-au influențat Andreï Platonov și jurnalele intime ale vremii. Andreï Platonov (28 august 1899 – 5 ianuarie 1951) a fost un scriitor, filozof, dramaturg și poet rus, ale cărei lucrări au anticipat existențialismul. În timpul vieţii, a publicat rar, majoritatea textelor fiind puse la zid de critica sovietică. Platonov a scris, de asemenea, și cronici de front.
Despre alegerea titlului
Întrebat de ce a ținut să păstreze în titlu referința la doar unul dintre cele două personaje („Beanpole“ s-ar traduce prin „Lungana“ , porecla Iyei), Kantemir Balagov a răspuns: „E o întrebare pe care mi-am pus-o și eu, însă, pentru mine, <<lungana>> nu se referă neapărat la un detaliu fizic, are mai multe înțelesuri: trimite și la o neîndemânare, o stângăcie în comportament, dar și la cineva care nu își găsește locul, care e pierdut în spațiu, așa cum se întâmplă, cel mai probabil, cu majoritatea celor care s-au întors din război“.
Despre actrițele din rolurile principale
Iya este interpretată de Viktoria Miroshnichenko, iar Masha de Vasilisa Perelygina. Când au fost selectate pentru probe, amândouă erau încă studente. Filmul „Beanpole“ marchează debutul lor actoricesc.
Nu se cunoșteau deloc înainte de filmări. În momentul în care le-am spus că au fost alese pentru cele două roluri, am început imediat repetițiile ca să se creeze o chimie între ele. După care le-am pus la regim și le-am dat o listă de cărți de citit și filme de văzut pentru a obține genul de personaj pe care îl doream de la ele. (Kantemir Balagov)
Ce cărți au citit cele două actrițe și ce filme au văzut pentru a intra în rol
Lecturile actrițelor au inclus cărți semnate de Platonov și, bineînțeles, cartea Svetlanei Alexievitch. În privința filmelor, atât Viktoria Miroshnichenko, cât și Vasilisa Perelygina au văzut „Moy drug Ivan Lapshin“/ „Prietenul meu Ivan Lapșin“ (r. Aleksei German, 1986), „Krylya“ (r. Larisa Shepitko, 1966) și „Breaking the Waves“ /„Abisul sufletului“ (r. Lars von Trier, 1996).
Despre culorile predominante din film, roșu și verde
Ca o curiozitate, Kantemir Balagov s-a gândit la început să filmeze „Beanpole“ alb-negru. Însă, studiind jurnalele intime ale vremii, citind ceea ce oamenii descriau, și-a dat seama ce rol capital avea culoarea, le permitea să evadeze din griul realității.
Pentru că nu voiam să înec filmul în nuanțe de gri sau în ceva care să sugereze prea mult ruina, mi-am dorit ca, prin culoare, să ridic moralul personajelor. În privința alegerii lor, ele sugerează o confruntare a traumelor, pe de o parte roșul, care e mai curând culoarea ruginie a coroziunii, a degradării, pe de altă parte verdele, care simbolizează speranța. (Kantemir Balagov)
Sursă: www.allocine.fr – „Une grande fille : rencontre avec le prodige du cinéma russe Kantemir Balagov“ / Credit foto: Liana Mukhamedzyanova (nhifilmfest.com)
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos