„Un om fidel“: un război cuminte cu un bărbat şi două femei

Rareori spre deloc se întâmplă ca, atunci când afli că ai fost înşelat cu prietenul/ prietena cel/mai bun(ă), să nu se lase cu scandal.

De obicei, astfel de situaţii se consumă prin certuri monstruoase, despărţiri dramatice, traume şi răzbunări. Nu este şi cazul poveştii din „Un om fidel“, un film care îşi propune să reconsidere termenii geloziei şi să trateze acest sentiment coroziv cu o detaşare şi un umor atât de nefireşti, încât îţi lasă senzaţia că personajele sunt sedate. Iar ţie, ca spectator, singurul lucru care îţi rămâne este să râzi.

Povestea din filmul „Un om fidel“, pe scurt: Marianne îi spune iubitului ei, Abel (Louis Garrel), într-o dimineaţă, că este însărcinată cu prietenul lui cel mai bun, Paul. Se despart fără nici un fel de ceartă, îşi vede fiecare de viaţa lui, iar după 10 ani, Paul moare, lăsând-o pe Marianne singură, cu un copil, băieţelul Joseph. Abel este sedus de ideea unei împăcări, dar între ei apare un al treilea personaj: tânăra Ève, sora lui Paul, care este acum femeie în toată firea şi este decisă să facă orice pentru a-i câştiga atenţia lui Abel.

Louis Garrel, regizor şi actor în „Un om fidel“, alege să abordeze un context consumator de energii într-o cheie lejeră, umoristică, deseori naivă. Fizionomia inocentă a lui Lily-Rose Depp (Ève) ajută mult în acest sens, inocenţa ei derutând de cele mai multe ori, motiv pentru care rolul său, de adolescentă devenită femeie între timp, pare mai curând un examen de actorie, spre deosebire de cel al Laetitiei Casta (Marianne), care domină în mod clar interpretările feminine prin fermitate şi senzualitate. Ève şi Marianne reprezintă două tipuri diferite de feminitate, iar ceea ce le leagă nu este doar dragostea pentru acelaşi bărbat, ci şi nehotărârea, indecizia. Când au ceva, îşi doresc altceva, când nu mai au acel ceva, vor să îl redobândească.

Simplitatea cadrelor, imaginile clişeistice – de la peisajele exterioare, cu acele acoperişuri tipic pariziene, până la interioarele specific franţuzeşti -, limitarea camerei la anumite unghiuri (ochiul camerei mai mult ascunde vederii detalii decât le arată), totul sugerează o dorinţă de a rămâne într-o anumită zonă de confort, călduţă. Chiar dacă istoria relaţiilor dintre personaje se vrea complicată – „Un om fidel“ este povestea unui ménage à trois -, provocarea filmului stă în a trata acest subiect ca atare, de a se acomoda cu o idee imposibilă, de a o „îmblânzi“. Iar instrumentul esenţial este umorul.

„Un om fidel“ este un război cuminte cu un bărbat şi două femei, un romance blând, neaşteptat de blând, într-un Paris care nu aduce nimic nou, dar care, chiar şi-aşa, îşi exercită efectul de spaţiu iconic al iubirilor de tot felul.

Citeşte şi Interviul cu Louis Garrel despre „Un om fidel“! 

Filmul este distribuit la noi de Independenţa Film şi intră în cinematografe vineri, 20 septembrie.