Louis Garrel, regizor şi actor în filmul „L’homme fidèle“/ „Un om fidel“, a oferit un interviu împreună cu scenaristul Jean-Claude Carrière, despre recentul său lungmetraj, pe care îl putem vedea la cinema începând cu 20 septembrie.
Interviul a fost realizat de Charles Tesson, pe 17 octombrie, în Paris, și pus la dispoziție presei de către Independența Film, distribuitorul filmului „L’homme fidèle“/ „Un om fidel“ România. Am selectat câteva întrebări şi răspunsuri privind colaborarea lui Garrel cu Jean-Claude Carrière, detalii legate de modul de filmare, conţinut şi imagine.
„L’homme fidèle“/ „Un om fidel“, sinopsis: Abel (Louis Garrel) și Marianne (Laetitia Casta) s-au despărțit în urmă cu 10 ani. După ce s-au reîntâlnit, Abel decide să o recucerească pe Marianne. Dar situația s-a schimbat între timp: Marianne are un fiu, pe Joseph (Joseph Engel), iar mătușa lui, tânăra Ève (Lily-Rose Depp), este acum femeie în toată firea. Și toți au secrete de ascuns…
Prin ce împrejurări ai ajuns să lucrezi cu scenaristul Jean-Claude Carrière?
Louis Garrel: Ne-am cunoscut printr-o prietenă comună. Efectiv, așa a început totul. Locuiam destul de aproape de Jean-Claude la un moment dat, așa că îl vedeam în fiecare dimineață. Dintr-un impuls, într-o zi m-am dus la el și i-am spus: am o idee de despărțire, încă neclară…
A fost complicat să regizezi un film jucând și unul dintre rolurile principale?
A fost complicat mai ales pentru actrițe, Laetitia Casta și Lily-Rose Depp. Și pentru Joseph, copilul. Când le dau replica, în timpul unei scene, pentru ei, eu nu sunt doar protagonistul din film, ci și regizorul, care le analizează jocul actoricesc. Acest lucru poate fi un factor destabilizator, pentru că mă comport cu ei mai mult ca regizor decât ca personaj. Și cum nu știu prea bine să-mi ascund reacțiile ca regizor… În același timp, Laetitia Casta m-a impresionat când am lăsat-o liberă. În special în scena când cere personajului meu să-și ia lucrurile și să plece la Ève. Ea a avut ideea să o joace cu un surâs enorm pe față, până în punctul în care nu ne mai dăm seama care sunt sentimentele sale. Am avut impresia atunci că în fața mea se află o femeie care știe ce face, fără ca eu să știu de ce făcea asta și ce avea de fapt în cap.
„L’homme fidèle“ este compus din triunghiuri de personaje și este totodată un discurs pe trei voci – Abel, Marianne şi Eve – fiecare dintre ei având şi propria voce interioară…
Vocile din off sunt trei perspective asupra poveștii. Îmi doream ca acest film să fie trei lucruri simultan, un mini thriller, un mini Hitchcock, în care ne putem imagina că o femeie este capabilă de crimă, apoi, o comedie a recăsătoririi, pornind de la un cuplu care se desparte, apoi se regăsește, cu toate problemele și obstacolele pe care le-a depășit, și în cele din urmă, ne regăsim în fața unei comedii în spiritul gagurilor de clovn în care personajul lui Abel apare și dispare pe toată durata filmului. În cele din urmă, cele trei voci interioare permit construcția mai multor genuri în cadrul filmului. (…)
Exceptând o scenă, în <<L’homme fidèle>>, nimeni nu se enervează. E un film fără urlete sau plâns.
În scena de deschidere, brutalitatea cuvintelor se împleteşte cu o blândețe a felului în care sunt spuse, contradicție pe care o regăsim pe tot parcursul fimului…
„L’homme fidèle“ este, de asemenea, un film despre pulsiuni, despre „plăcerea“ spectatorilor când află că un personaj e posibil să fi ucis un alt personaj. Ne-am dorit ca acel suspans să continue și, nu știu exact de ce, tuturor ne-a făcut plăcere să ne imaginăm că un personaj poate fi dual. Iar faptul că personajul copilului e așa, îmi place mult.
O ultimă curiozitate… Legat de imagine, în „Cei doi prieteni“, filmul tău din 2015, camera se mișcă. În filmul acesta, ea este mai fixă, deschide perspective diferite…
Da, aproape că nu există un plan la nivelul umărului, n-am vrut demonstrații artistice cu camera, doar să fie simplu, la fel cum scenariul este foarte simplu, ne-am dorit asta pentru ritmul filmului. Personajele sunt mai degrabă retrase, în afară de Lily-Rose Depp care urlă în scena de la locul de muncă al lui Abel. Ne-am propus ca scena să fie așa. Exceptând acel episod, nu există voci ridicate. Nimeni nu se enervează. E un film fără urlete sau plâns.
Foto: ©Shanna Besson Why Not Productions
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos