„Moon Hotel Kabul“: o fuziune între real şi ireal

„Moon Hotel Kabul“ este un film despre adevăr, dar şi un film poetic, cu treceri de la real la ireal, intermediate de personaje foarte contrastante: un jurnalist de investigaţii, umbra unei femei care a murit în condiţii misterioase, un frate „înapoiat cu capul“.

SINOPSIS. Ivan Semciuc, jurnalist de investigaţie, este un tip carismatic, dar cinic şi lipsit de compasiune. După încheierea unei misiuni în Kabul, are o relaţie de-o noapte cu Ioana, traducătoare. Deşi pare o întâlnire fără obligaţii, îi va cutremura din temelii existenţa. Odată întors în Bucureşti, Ivan află că Ioana a fost găsită moartă. Este începutul unei reevaluări a propriului raport cu adevărul şi cu el însuşi. Astfel, Ioana devine, după dispariţie, mai vie decât în timpul vieţii…

Despre film: ce spun regizoarea Anca Damian şi actorul Florin Piersic Jr.

Ideea filmului „Moon Hotel Kabul“ s-a născut din perioada documentării pentru „Crulic“ şi „Muntele Magic“. În timpul unei discuţii cu un jurnalist, povestindu-i-se cum cineva a fost făcut erou după ce a călcat pe o bombă, regizoarea Anca Damian a fost frapată de cinismul următoarei afirmaţii: „Adevărul nu există, adevărul, de fapt, noi îl facem“. A fost punctul de plecare pentru crearea personajului masculin, pe care l-a transformat într-o „magmă“, după cum s-a exprimat regizoarea, încercând să-l pună, prin intermediul întâmplărilor, faţă în faţă cu el însuşi, să-l scoată din zona de confort autoconstruită, să-i dea jos, rând pe rând, straturile de piele până ce va ajunge la ceea ce este viu în el.

Începutul poveştii (şi implicit întâlnirea dintre Ivan şi Ioana) este plasat în Kabul, pentru că este un spaţiu ce inspiră „libertate şi frică în acelaşi timp, îţi eliberează un soi de adrenalină ce îţi ascute simţurile, te face să trăieşti mai intens“, a spus Anca Damian. Aflată în Afganistan, în vremea cercetărilor pentru „Muntele Magic“, a trăit sentimentul deplin şi paradoxal de teamă şi eliberare, în timpul unei călătorii spre munţi: „Un motociclist s-a ridicat în picioare pe motocicletă, în faţa mea, mi-a dat senzaţia că te simţi liber, dar şi că poţi să mori în orice clipă“, a povestit ea. Filmările însă au avut loc în Maroc, iar cele din România, în Făgăraş, la Cincu.

Poezia şi doza mică de horror şi de umor negru sunt elementele care l-au atras pe Florin Piersic Jr. când a citit scenariul. Actorul îl interpretează pe Ivan Semciuc şi a participat alături de Anca Damian la vizionarea de presă a filmului „Moon Hotel Kabul“. Florin Piersic Jr. a detaliat ce anume l-a atras la acest proiect: „(…) ştiu că nu are de-a face cu marketingul şi că nu ajută – dacă spun cuvântul poezie, lumea nu o să vină la cinema – dar filmul chiar respiră poezie prin porii lui. Puţin horror şi umorul negru, care e în cantităţi mai mici, dar există, şi asta m-a atras, m-a atras foarte mult. Când am citit scenariul, ştiu că mi-au dat puţin lacrimile la scena când apare Mitu, atunci m-a câştigat“.

Imaginea redă esenţa filmului: „Moon Hotel Kabul“ este un film despre adevăr. Anca Damian a oferit detalii şi despre imagine, pe care şi-a dorit-o cât mai simplă, jurnalistică, „să fie aproape scămoasă“, pentru a direcţiona spectatorul nu spre partea vizuală a filmului, ci spre esenţa lui: „Am vrut o imagine simplă, jurnalistică, să fie aproape scămoasă, să nu ne împiedicăm de lucruri vizuale şi să stăm într-o zonă cât mai aproape de adevăr, pentru că filmul este un film despre adevăr“.

„Moon Hotel Kabul“, scurt review

Filmul începe sub auspiciile unui thriller şi migrează spre dramă, odată cu întoarcerea lui Ivan în Bucureşti şi apoi călătoria lui spre satul de origine al Ioanei. Peisajul se restrânge treptat, la fel ca protagonistul – din nesigurul, dar în acelaşi timp tentantul Kabul, ajungem în „tabloul“ curat, aproape idilic, al locului unde s-a născut Ioana şi unde acum i se pregăteşte înmormântarea.

Este o călătorie metaforică, cu dublu sens: un sens general (drumul lui Ivan este drumul omului în viaţă, întotdeauna cu aceeaşi finalitate, a morţii) şi un sens particular, de îndepărtare a lui Ivan de un trecut fizic şi de apropiere a lui de un prezent spiritual. După aflarea veştii, personajul suferă modificări: se pliază spre sine, discerne mai mult între tipurile de adevăr pentru a-l scoate la lumină pe cel esenţial. Este moartea o revelaţie? Este moartea singurul adevăr care contează? Filmul lansează întrebări, nu vine cu răspunsuri şi lasă spectatorului libertatea de a da verdictul.

Personajul Ioana – declanşatorul transformării protagonistului -, deşi nu mai există, creşte, se dezvoltă şi devine urmăritor ca un gând care nu îţi dă pace. Ioana trăieşte în lipsa ei – prin cadrele din apartamentul din Bucureşti (foarte intime – vedem lucruri personale şi aflăm ce gusturi vestimentare avea, ce pantofi purta), prin poveştile spuse de familie (mamă şi frate), prin înregistrări video, prin scenariile imaginate de Ivan.

Fabulaţia, ca distorsionare a realităţii, este o dovadă de prelucrare a adevărului, dar şi un mod de a ţine în viaţă un om, de a-i da viaţă. Până la urmă şi despre vii se vorbesc vrute şi nevrute, însă şi asta le certifică existenţa. Fabulaţia contribuie în „Moon Hotel Kabul“ şi la conturarea unei atmosfere suprarealiste.

Exploatarea iraţionalului – intrarea în scenă a lui Mitu, fratele Ioanei „înapoiat cu capul“, este extrem de expresivă în acest sens -, relaţionarea unui personaj adevărat cu unul fantomatic, imaginile halucinante din timpul călătoriei lui Ivan spre satul Ioanei, toate întrerupte de semnale din lumea imediată, fac ca filmul să fie o fuziune între real şi ireal, între palpabil şi închipuire. Dacă nu avem un răspuns clar referitor la adevăr şi la definiţia lui, putem să ni-l imaginăm. Din nefericire, asta nu ajută cu nimic atunci când moare un om. Ceea ce l-ar ajuta pe jurnalistul de investigaţie i-ar ajuta pe toţi cei care cred că e mai confortabil să nu te implici, să rămâi în zona de reverie şi de confort în contexte a căror miză supremă este adevărul.