Hadrian Marcu: „Într-un fel, cred că schimbarea titlului marchează și depărtarea semnificativă de roman“

Ecranizat după un roman de Petru Cimpoeșu, filmul „Un om la locul lui“ marchează debutul în lungmetraj al regizorului Hadrian Marcu. Cât a păstrat din carte, cum a fost trecerea de la scurtmetraj la lungmetraj și de ce l-a ales pe actorul Bogdan Dumitrache în rolul protagonistului ne-a spus chiar regizorul în interviul pentru dinfilme.

Cum ați descoperit romanul „Firesc“ al lui Petru Cimpoeșu și ce v-a determinat să îl ecranizați?
Hadrian Marcu: Am mers la bibliotecă căutând un „sprijin“ într-un moment în care nu eram foarte convins de unde s-o apuc cu scrisul. Am trecut prin mai multe volume de proză românească contemporană și la câteva dintre ele m-am trezit citind fără să mai caut un potențial film. În „Firesc“ am avut șansa de a găsi și punctul de plecare pentru un scenariu. Pe lângă faptul că m-a interesat problematica, m-a atras și contextul industrial. Acest tip de mediu profesional exercită un gen special de presiune peste care se grefează presiunea cauzată de evenimentele din sfera personală. Presiunea mărește fisurile și probabilitatea ca lucrurile să devină interesante din punct de vedere dramaturgic.

De ce ați ales să schimbați titlul, din „Firesc“ în „Un om la locul lui“?
Pe măsură ce m-am apropiat de varianta finală de scenariu mi s-a părut că titlul nu mai coincide neapărat cu conținutul modificat al poveștii. Într-un fel, cred că schimbarea titlului marchează și depărtarea semnificativă de roman.

Când ați scris scenariul, v-ați consultat și cu Petru Cimpoeșu?
Relația cu domnul Cimpoeșu este una foarte bună și în același timp foarte simplă. Și meritul este pe deplin al dânsului. Domnul Cimpoeșu a fost foarte deschis de la primul contact și a acceptat cu multă generozitate să își lase romanul pe mâna unui începător fără a pretinde să supervizeze procesul de adaptare. Am avut libertate maximă și, pe parcursul scrierii și rescrierii scenariului, m-am îndepărtat destul de mult de conținutul romanului. Romanul are o structură narativă mai complicată și de la bun început am ales să redau doar perspectiva personajului masculin. Din fericire, domnul Cimpoeșu pare să agreeze rezultatul.

Cred că (n.r. Bogdan Dumitrache) are ceva în el care se pliază foarte bine pe zona asta de <<om torturat>>.

Cum a fost primit filmul de către publicul din Spania, la Festivalul de Film de la San Sebastian?
Filmul a fost bine primit de către public. Întreaga experiență legată de San Sebastian a fost una foarte plăcută. Sălile erau pline indiferent de secțiunea din festival și în bună măsură era vorba de localnici. Aplaudau cu generozitate și înainte, și după proiecție, indiferent de film și, de altfel, mi s-a părut că întregul oraș se încarcă pozitiv datorită festivalului.

Ce anume v-a convins să îl distribuiți pe Bogdan Dumitrache în rolul principal? Ați avut în minte distribuția actorilor încă din momentul scrierii scenariului?
Nu am avut în vedere anumiți actori în momentul scrierii scenariului. Mi se pare util să rămâi deschis la eventualele surprize plăcute care pot apărea pe parcursul castingului. Acestea fiind spuse, Bogdan nu a fost una dintre acele surprize. „În ciuda faptului“ că și-a construit o carieră din personaje triste și îngândurate, nu l-am putut „evita“. Cred că are ceva în el care se pliază foarte bine pe zona asta de „om torturat“. Ulterior, am făcut diverse combinații și permutări cu actrițe pentru cele două roluri feminine, încercând să găsim trio-ul care se apropie cel mai mult de ceea ce mi s-a părut util pentru a transmite ce scrisesem.

„Un om la locul lui“ este primul dumneavoastră lungmetraj. Cum a fost trecerea de la scurtmetraj la lungmetraj?
Mai dificilă decât era cazul. Drept dovadă că primul lungmetraj apare în CV la 42 de ani. Dar nu din rațiuni profesionale, ci mai degrabă personale. M-am lăsat purtat de ale vieții valuri pe ici, pe colo, într-un soi de derivă semi-controlată și după câțiva ani am constatat că aș vrea totuși să încerc să mai fac un film. Altfel, odată pornit la drum, nu pot să zic că am resimțit diferențe fundamentale. Scrisul nu e o prea mare distracție nici în format extins. Partea de regie îmi vine mult mai la îndemână cumva.

(…) nu aș ști să spun în ce procent am <<furat>> câte ceva de la cei ale căror filme mi-au plăcut și pe care le-am revăzut de-a lungul timpului, sau unde se strecoară ceva din ultimele cărți citite.

Ce regizori străini sau români v-au influențat în filmele pe care le faceți?
Nu cred că pot să răspund cu adevărat la asta. Influențele – sunt perfect de acord că există – nu sunt asimilate în mod conștient. Și nu vorbim aici strict de influențe din zona cinematografică. Deci, nu aș ști să spun în ce procent am „furat“ câte ceva de la cei ale căror filme mi-au plăcut și pe care le-am revăzut de-a lungul timpului, sau unde se strecoară ceva din ultimele cărți citite. Cert e că gusturile evoluează permanent și odată cu asta variază constant și procentajul de reprezentare a influențelor externe în ceea ce facem.

Mi-ați putea recomanda 3 filme străine și 3 filme românești?
Dintre cele străine: „Café Lumière“ (2003, r. Hou Hsiao Hsien), „A Woman Under the Influence“ (1974, r. John Cassavetes) și „Rosetta“ ( 1999, r. Luc si Jean-Pierre Dardenne), iar dintre cele românești: „Iacob“ (1988, r. Mircea Daneliuc), „Reconstituirea“ (1970, r. Lucian Pintilie) și „Sieranevada“ (2016, r. Cristi Puiu).