Iris, Marius și István sunt trei prieteni buni care locuiesc împreună într-un apartament închiriat. Când Iris se îndrăgostește de un scriitor maghiar din Transilvania, legătura strânsă dintre ei riscă să se fisureze.
„Ceea ce m-a atras foarte tare la acest film a fost ideea asta, a trăirii în trei. În societatea de azi, și văd asta la oamenii din jurul meu, din ce în ce mai multe cupluri nu mai rezistă și se destramă chiar și după 20 de ani. Mă preocupă, cumva, cum oamenii, în singurătățile lor, încearcă să-și găsească pe cineva poate la fel de singur, poate la fel de neadaptat, și se naște astfel un fel de trai, o viețuire, neavând neapărat relații de iubire“- a spus actorul Marius Manole, la conferința de presă de după avanpremiera filmului „Un prinț și jumătate“.
Marius Manole interpretează rolul unui agent imobiliar, iar Iris Spiridon și István Teglas rolurile unor actori. Fimul este regizat de Ana Lungu („Autoportretul unei fete cuminți“), iar scenariul scris de Iris Spiridon și Ana Lungu. „Un prinț și jumătate“ a fost proiectat în premieră mondială la Sarajevo, iar în cinematografele de la noi intră vineri, 7 septembrie.
La Sarajevo, lumea a rămas în sală după proiecție, au plecat doar 2 sau 3 oameni, ceea ce este bine pentru un festival, s-a râs, am avut feedback-uri pozitive. (Ana Lungu)
Despre experiența de la Sarajevo, Ana Lungu a declarat: „Lumea a rămas în sală după proiecție, au plecat doar 2 sau 3 oameni, ceea ce este bine pentru un festival, s-a râs, am avut feedback-uri pozitive. Ne-am simțit foarte bine și ne-a plăcut foarte mult Sarajevo, am reușit cu greu să ajungem acolo cu aproape întreaga echipă, ceea ce a fost minunat și nemaipomenit – fiind un film făcut cu prieteni, pentru mine era foarte important lucrul ăsta, să ajungem acolo aproape toți“.
Deși pare construit din fragmente separate, felii de viață puse cap la cap, inspirate din momente de zi cu zi, prin care trec Marius, Iris și István, filmul are o coerență a poveștii, un fir narativ clar, cu început, punct culminant și deznodământ, un personaj principal, un conflict. Ba chiar și potențialul unui love story/ basm modern, cu un prinț care își crește singur caii (nu îi primește printr-o magie), care sforăie și preferă singurătatea. Prințesa, la rândul ei, are preocupări literare, meditează profund, fumează și poartă bocanci la rochii.
(…) Eu am venit cu mine de-acasă, adică certurile mele din film cu Iris și Istvan așa sunt și în realitate. (Marius Manole)
Tema mare a filmului este prietenia, chiar dacă sub ea se „strecoară“ tema morții, prezentată într-un registru poetic și meditativ, cu note de umor sau ironie. Iris Spiridon a spus că este un subiect care o preocupă și că a vrut să-l integreze și în film. „(…) în a doua parte a filmului, chiar a murit un prieten al meu și cumva totul s-a transformat mult mai tare, pentru mine cel puțin – adică atacurile de panică erau adevărate (n.r. personajul ei are în film un atac de panică). Deși amintisem despre asta în scenariu, a fost trist și amuzant în același timp“.
Prietenia reală dintre Iris Spiridon, István Teglas și Marius Manole este transpusă și în film, în relațiile dintre personajele pe care le interpretează. Marius Manole a afirmat că prietenia a fost ca un dat pentru ei, referindu-se la faptul că, dacă un regizor obișnuiește să petreacă o lună/ două cu actorii înainte de filmare, pentru a se cunoaște mai bine, în cazul lor nu s-a întâmplat asta: „(…) noi nu am lucrat la asta, ăsta ne-a fost norocul. Eu am venit cu mine de-acasă, adică certurile mele din film cu Iris și Istvan așa sunt și în realitate“.
Filmul s-a întâmplat, nu a ieșit cum am vrut noi să fie, ci cum a vrut el. (Iris Spiridon)
Și, totuși, cât e ficțiune, cât adevăr în filmul „Un prinț și jumătate“, unde se termină realitatea și în ce punct intrăm pe tărâmul imaginației? Linia este subțire, insesizabilă. Improvizate sau respectând strict scenariul, majoritatea scenelor dau impresia de familiaritate, de intimism, de joc foarte firesc, natural, oamenii vorbesc uneori unii peste alții, nu așteaptă ca partenerul de dialog să termine replica. Tipul de comunicare dintre personaje este atât de natural, încât ai senzația că participi activ la aceste discuții.
Iris Spiridon a explicat cum a pornit ideea proiectului: „M-am hotărât împreună cu Anița (n.r. Ana Lungu) să facem un film inspirat cumva din viața mea. Și m-am gândit la început la noi trei, eu, Marius și István și la relația dintre noi, la prietenia noastră. Dar ca să scriu și un scenariu pe acest subiect, ne-am folosit de noi ca personaje, ne-am imaginat niște lucruri care nu s-au întâmplat și cum ne-am comporta noi în situațiile respective. Foarte multe dintre momente pe care doar ni le-am imaginat s-au întâmplat și în realitate și a fost așa, un mix foarte interesant. Filmul s-a întâmplat, nu a ieșit cum am vrut noi să fie, ci cum a vrut el“.
Să sperăm că „Un prinț și jumătate“ va strânge lumea în cinematografele românești așa cum s-a întâmplat la Sarajevo. Că oamenii vor râde, pentru că au de ce!, vor pleca acasă zâmbind, dar și cu dorința de a pune mâna pe telefon și de a-l suna pe cel mai bun prieten.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos