„Jackie“: o călătorie intimă în sufletul lui Jacqueline Kennedy

„Jackie“ surprinde viaţa lui Jacqueline Kennedy imediat după asasinarea lui John F. Kennedy, care a avut loc pe 22 noiembrie 1963.

Regizat de Pablo Lorrain, „Jackie“ a avut premiera mondială în 2016 la Festivalul de Film de la Veneția, ocazie cu care regizorul a prezentat argumentul ecranizării poveștii. „Toți știm povestea asasinării lui John F. Kennedy. Dar ce-ar fi dacă ne-am concentra doar pe Jackie (Jacqueline Kennedy)? Cum au fost pentru ea următoarele trei zile de după asasinat când, sfâșiată de durere, viața ei și a copiilor ei s-a schimbat pentru totdeauna, în timp ce ochii omenirii erau îndreptați asupra sa? Jackie a fost o regină fără coroană, care își pierduse și tronul, și soțul…“, a declarat el.

Juriul de la Veneția a acordat producției premiul pentru Cel mai bun scenariu. Textul semnat de Noah Oppenheim marchează debutul lui ca scenarist. Personajul Jackie, inspirat de Jacqueline Kennedy, a „crescut“ în el timp de 30 de ani. L-a fascinat din copilărie și a decis să-l transforme în subiectul unui film, după ce a găsit printre lucrurile mamei sale o cutie plină cu articole îngălbenite și imagini cu Prima doamnă îndoliată, din ziarele anului 1963. Nu a înțeles de ce le-a păstrat, dar și-a dat seama că istoria a afectat-o suficient de mult.

Natalie Portman a fost a doua opțiune pentru interpretarea rolului principal, după Rachel Weisz, iar una dintre provocări a fost să redea cât mai fidel timbrul, tonalitatea și inflexiunile vocii lui Jacqueline Kennedy. A ascultat înregistrări nonstop, în timp ce alerga sau în timp ce gătea, pentru a se familiariza cu cele mai fine nuanțe ale articulării cuvintelor, cu pauzele dintre ele, cu rostirea fiecărei silabe.

Deși fizic, asemănările dintre actriță și soția lui Kennedy nu sunt foarte mari, Natalie Portman a reușit să recreeze o Jacqueline Kennedy fidelă originalului. „Variety“ i-a descris rolul drept unul complex, iar Barry Hertz, de la „Globe and Mail“ a spus că, privind mișcările lui Portman, e ca și când ai fi martor la scrierea istoriei. „Nimeni nu va mai fi în stare să reinterpreteze acest rol sau, cel puțin, nu ar trebui să îndrăznească“, a subliniat Hertz.

Revenind la vocea personajului său, linia este aceeași cu background-ul muzical. Glasul este „atacat“ cu tonuri joase, grave, apăsătoare. Detaliul este asimilat contextului în care are loc povestea. În primele zile după asasinat, Jackie are mai întâi de „digerat“ o traumă – a fost martora apropiată a evenimentului – și apoi de împlinit o misiune, aceea de a-și transforma soțul într-o legendă, într-un Camelot, cum spune chiar ea. Chiar dacă fratele lui Kennedy, Bobby Kennedy (Peter Sarsgaard), este într-un uşor dezacord cu această misiune: „Noi vom rămâne cei frumoşi, atât“.

Ca femeie, Jackie oscilează între mândrie și vulnerabilitate. În dialogul cu jurnalistul care o intervievează, este când țâfnoasă și sigură pe ea, când copleșită de emoția amintirii – scena interviului este memorabilă! -, iar în conversaţiile cu duhovnicul pendulează între revoltă şi docilitate. Jackie trebuie să facă lumină mai întâi în stările ei, afectate de evenimentul recent, realitatea relaţiei cu John F. Kennedy şi apoi în imaginea pe care o are de afişat lumii.

În interiorul cel mai adânc al fostei Prime Doamne, fericirea pare un lucru improbabil. Jackie nu e un personaj uşor de pătruns, dar simplu de ghicit. În timpul confesiunii, îi spune duhovnicului că „nu prea îşi petreceau nopţile împreună“, iar când este întrebată despre sentimentele ei pentru fostul soţ, răspunde cu o întrebare retorică: „Cum să-l urăsc?“. Transformându-l pe Kennedy într-o legendă, într-un Camelot, îşi va construi simultan o imagine a bărbatului din vis.

În legendele regelui Arthur, Camelot era reşedinţa curţii regelui Arthur. A fost identificată cu Caerleon în Ţara Galilor, Queen Camel în Somerset, Camelford în Cornwall, Winchester în Hampshire şi Castelul Cadbury în Somerset. Camelot a ajuns să simbolizeze o scurtă perioadă de înflorire, în timpul unui cârmuitor mult îndrăgit. Iată cum poziţionarea concretă a miticului castel a dat bătăi de cap istoricilor. E ca un fel de Atlantidă în varianta ei engleză, localizarea exactă încă mai stă sub semnul întrebării.

Surprinzător vis al viitoarei doamne Onassis, să facă din Kennedy şi anii în care a fost preşedinte, o legendă! Ea, atât de legată de adevăr şi de transmiterea lui în lume ca atare – după asasinat, se afişează în acelaşi taior, stropit cu sângele preşedintelui, iar la funeralii ţine să îi aibă alături şi pe cei doi copii. În sufletul ei şi în filmul lui Pablo Lorrain, Jackie rămâne o melancolică, o nostalgică şi o visătoare. Între Prima Doamnă şi mama scenaristului Noah Oppenheim nu e nici o diferenţă. De aceea i-a păstrat, ca un copil, imaginile îngălbenite de vreme în „cutiuţa fermecată“. Şi-a creat, la rândul ei, propria legendă.