„Afacerea Est“: oglinda lui Stendhal, în varianta lui Igor Cobileanski

Marian şi Petro au o idee trăznită de a face bani, pentru a-şi împlini visele. Căci da, la fel ca în Paterson al lui Jarmusch, omul, fie el cât de mic, trebuie să aibă un vis.

Primul, intelectualul, vrea să se însoare cu Veronica, al doilea, un oportunist inventiv, să-şi cumpere o macara pe care să o închirieze. Pentru asta, trebuie să cumpere un vagon de potcoave pe care să-l vândă apoi la supra preţ. Numai că socoteala de la masă nu se potriveşte cu cea din imprevizibila călătorie în care sunt aruncaţi.

„Într-o poveste, contează călătoria“, spune Kouzuki, excentricul devorator de texte citite din The Handmaiden. În Afacerea Est, călătoria contează cu atât mai mult, cu cât poveţile ei sunt aproape inexistente. Nici unul dintre personaje nu se schimbă, nu învaţă ceva. Petro Dudka, declanşatorul principal de râsete, rămâne cel mai viclean, iar Marian, cel mai naiv. De ce nu i-a dat regizorul o şansă?

„A existat şi o variantă de final în care Marian se căsătoreşte cu Veronica, însă cred că ar fi fost un final clasic pentru comedie, or acesta este unul clasic pentru realitate. De ce? Pentru că în mod obişnuit lichelele sunt pregătite şi gata oricând să facă mizerii fără a păţi nimic, iar oameni precum intelectualul meu din film, în momentul în care calcă strâmb, deoarece au decis să meargă pe calea asta, ajung pur şi simplu pe mâna poliţiei. Aşa, cred că este mai dramatic, şi, repet, reflectă un soi de realitate pe care mi-am dorit s-o scot în evidenţă“, a declarat Igor Cobileanski în timpul conferinţei de presă de după vizionarea în avanpremieră a lungmetrajului, care a avut loc marţi, 25 octombrie, la Cinema Pro.

Ne place şi ne amuză Petro, o comoară de ziceri moldoveneşti – când ciocneşte paharele cu votcă, urarea este „Lumină-n beci!“, banii sunt „bănuţi“, „Munca-i sora lu’ banditism“, iar „Moralitatea strică sănătatea“ – ne întristează Marian şi al său destin. Personajele sunt ghiftuite cu ciorbă la oală, cu votcă pe gură şi pe ochi, ulei pentru mahmureală, idei pentru a face bani uşor şi pentru a-i pierde la fel de uşor. De-aici şi comicul de situaţie, dublat de comicul de limbaj.

Se merge mult, pe două picioare, pe patru roţi, cu trenul. Afacerea Est se deschide, de altfel, cu un moped, vehicul hibrid, între bicicletă și motocicletă, pe care Marian îl vinde şi care îi va urmări pe tot parcursul odiseei lor. Aventura protagoniştilor „străbate“ o mentalitate moldovenească (de peste Prut), fără a fi ironizată ori lezată, călătoria lor fiind, parafrazându-l pe Stendhal, ca o oglindă purtată de-a lungul drumului, care reflectă o realitate.