Interviuri

Gabriel Spahiu: „M-a convins să accept rolul din 03.ByPass faptul că filmul are ceva de spus“

Inițial, a avut o mică reținere când a primit propunerea de a juca în 03.ByPass. L-a motivat, însă, problema pe care o pune filmul. 03.ByPass este al treilea lungmetraj regizat de Nap Toader, după Italiencele și Nuntă în Basarabia. Iar Gabriel Spahiu joacă rolul lui Doru, șoferul ambulanțier. Nu, povestea nu e un „remake“ după Moartea domnului Lăzărescu.

Dinfilme.ro: Ați spus într-un interviu că Teatrul Studențesc Podul și întâlnirea cu Cătălin Naum v-au determinat să deveniți actor. Sunt mulți actori care s-au format aici. Ce avea Naum și alți profesori nu au avut?
Gabriel Spahiu: Chiar m-am gândit la el zilele astea… Eu m-am mutat la Brașov de curând și aș vrea să pun pe picioare acolo un teatru de amatori, pentru că încep să cred din ce în ce mai mult în acest concept. Revenind la domnul Naum, cred că avea un respect și o pasiune enormă față de teatrul de bună calitate, lucru pe care reușea să ni-l insufle și nouă. Cam toți cei care au trecut pe la el sunt cel puțin niște spectatori de teatru pasionați, care știu să privească și să recunoască o piesă de bună calitate, detaliu esențial în zilele noastre.

Și, totuși, nu toți au reușit, nu toți sunt la fel de vizibili ca dumneavoastră…
Poți să fii cel mai bun din lume, dar dacă nu ai șansă, degeaba. Cel puțin în meseria noastră, eu cred că 99, 9 % este vorba de noroc. Pentru că oricând poți fi înlocuit de altcineva. Asta ne spunea și domnul Naum, tot timpul poți fi înlocuit de oricine. Inițial, am vrut să fac teatru, dar a fost șansa mea că am făcut mai mult film. Nu e vorba că am fost eu mai bun decât altul. Nu cred în „mai bun decât altul“, cred în șansă, repet.

După ce ați văzut 03.ByPass prima dată, integral, ați simțit nevoia să corectați ceva la personajul dumneavoastră?
Eu văd filmul bine cam după un an. Acum aș vedea defectele, nereușitele sau reușitele, nu aș putea să fac o analiză așa globală, nu mă mai emoționez, stau și zic Uite băi, la scena asta nu dormisem sau Replica asta nu mi-a ieșit bine. Îmi stă în fire să fac asemenea analize, „chițibușerii“ care nu sunt importante și de care scap doar după o perioadă. La toate filmele mi se întâmplă astfel.

Gabriel Spahiu in 03.ByPass
Credit foto: PR

Ce v-a motivat să acceptați rolul, să vă vedeți în rolul șoferului ambulanțier Doru?
Inițial am avut o mică dilemă. În ce sens? M-am gândit că filmul ar fi putut fi asemănat cu Moartea domnului Lăzărescu. Și m-am întrebat dacă e bine să fac încă o dată ceea ce deja am făcut, ce rost mai are, cum va fi înțeles.

Și ce v-a convins în final, pentru că 03.ByPass  nu este un „remake“ după Moartea domnului Lăzărescu?
M-a convins exact întrebarea pe care o pune filmul – ce faci când te afli în fața posibilității de a lua niște bani care nu-ți aparțin, dar pe care ai libertatea să îi iei. Îi iei sau nu îi iei? De asta am vrut să joc. Pentru că filmul, prin scenariu, punea această întrebare provocatoare. Eu nu mai joc pentru mine, să mă dau mare actor, nu mă mai interesează asta. M-a motivat faptul că filmul (și implicit regizorul) are ceva de spus.

Cum a fost să lucrați cu Nap Toader?
Am mai lucrat cu el când eram amândoi studenți în anul I, colegi de generație fiind, eu la actorie, el la regie-film. Primul lui scurtmetraj a fost și primul meu film în care am filmat mai serios. După aceea ne-am tot întâlnit sporadic, dar am descoperit că e un regizor care ține foarte mult la actor, în sensul că are un respect față de ideea de actor. Nu știu de unde îi vine, pentru că nu e o chestie pe care a recunoscut-o – el nu va declara asta niciodată -, dar are în sânge dragostea față de actor, fapt care se simte și care nu poate fi decât plăcut pentru un om care lucrează cu el.

Ați respectat linia scenariului sau ați mai și improvizat?
Am mai improvizat pe ici, pe colo, cât a fost de acord, pentru că nu există niciodată un scenariu fix. Dacă improvizația a funcționat pentru poveste, a fost lăsată, dar nu am făcut acest lucru deliberat. Nu e ca și când ne-am fi propus să improvizăm, nu am avut libertate zero.

V-ați gândit vreodată să scrieți un scenariu sau să regizați un film?
Mi-a trecut ceva prin cap, însă cred că mă depășește. Am o idee ca, la un moment dat, să scriu un scenariu, deși nu cred că aș putea fi în stare. Dar mi-aș dori, am eu o obsesie.

Despre?
Despre tinerețea mea și despre cum imaginea noastră despre noi înșine se îndepărtează de ceea ce suntem în realitate. Se numește unghiul bovaric.

Cu Orange Love, ai canalele HBO incluse 3 luni și Smart TV 4K în rate.

Asta e așa, mai mult pentru femei…
Nu, nu, este pentru toți, femei și bărbați. Încet, încet, creăm o prăpastie între persoana reală și persoana fictivă. Intrăm într-o lume relativ ficțională și putem să ne facem rău nouă înșine. Asta e chestia despre care spuneam că mă obsedează.

Un top 3 recomandări de filme străine și românești?
Este greu să fac un top… Vă spun ce îmi trece prin minte acum. Dintre producțiile străine, Le fils, al fraților Dardenne, Jean-Pierre și Luc, cu Olivier Gourmet în rol principal, apoi Evanghelia după Matei al lui Paolo Pasolini și documentarul Profils paysan: le quotidien, regizat de Raymond Depardon. Iar dintre cele românești, Moartea domnului Lăzărescu, Lampa cu căciulă și Un cartuș de Kent și un pachet de cafea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *