„Daca va place stop motion-ul, daca va place Charles Dickens, daca va place studioul Laika, daca va place Portland, Oregon, sigur o sa va placa si Boxtroli“, a spus Mihai Mitrica, directorul Festivalului Anim’est, inainte de a incepe proiectia lungmetrajului de animatie, Boxtroli. Pentru ca putini sunt cei care stiu ce este un stop motion si poate nici de studioul Laika nu cunosc prea multe – Charles Dickens si Portland, Oregon nu se pun! – eu spun ca sigur o sa va indragostiti de Boxtroli, daca va plac povestile bune. Dar bune, bune!
O poveste buna nu este neaparat o poveste care colcaie de idei si care te macina. Fie ca e cu happy end, final trist sau final deschis. Spun asta, in special in cazul animatiilor. O poveste buna este o istorisire perfect inchegata, legata, fara timpi morti, cu tandemuri de personaje antitetice, una care continua si pe genericul final, dar, mai ales, una care te trimite acasa zambind din sala de cinema. O poveste buna mai este cea care nu te „cearta“ cu morale, iar daca o face, o face la modul discret si comic. „Branza, palarii, cutii – nu ele te definesc! Te definesti singur!“, spune copilul Trubshaw, in „Boxtroli“. Este singura „povata“ marturisita din film, restul e comedie.
Boxtrolii se vor niste monstri infioratori care traiesc sub strazile din orasul Cheesebridge (Podul Branzei). Ies afara doar noaptea, pentru a fura copiii si branzeturile, exact ceea ce iubesc mai mult si mai mult locuitorii acestuia. Eggs (sau copilul Trubshaw, sau Out, cum e alintat de broxtoli) este un baiat orfan, rapit si crescut de broxtoli, care vrea sa-si salveze prietenii din calea maleficului Archibald Pungasul. Face echipa cu Winnie, fiica Lordului Burdufon, stapan peste Palariile albe, oameni si branzeturi. Asta ar fi, in linii mari, povestea animatiei. Povestea pe care vrea s-o vanda Archibald orasenilor din Cheesebridge!
Povestea reala este cu totul alta. Boxtrolii nu sunt atat de terifianti cum ii vrea Palarierul cel nebun, Archibald, posesor al unei Palarii rosii si, prin aceasta Palarie, al unui Ordin nescris, cel al Responsabililor cu deratizarea, si el un sistem cu slabiciunile lui. Cine ii iubeste pe responsabilii cu deratizarea? Nimeni! Pentru ca scriam mai sus de tandemuri de personaje, Taitel si Hamsie sunt, in acest sens, deliciosi! Anti-eroi duali, nesiguri in pielea lor si de aceea foarte reflexivi, Taitel si Hamsie fac legatura dintre evenimentele de pe ecran si mecanismul lor real, cel din spatele crearii unei animatii. Prin ei si cu ei, ajungem la arta animatiei, la ilustratori, tehnicieni si graficieni, la toti oamenii acestia talentati, un fel de boxtroli, pe care nimeni nu-i vede, care transforma lucruri stricate si pe care nimeni nu si le mai doreste, in bucurii vizuale si povesti bune, bune!
Atat din istoria reala! Mai multe, o sa aflati singuri. Si-o sa va bucurati. Si-o sa plecati acasa zambind!
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos