Cu cat privesti mai aproape, cu atat vezi mai putin
J. Daniel Atlas
Am sa incep cu sfarsitul, fara a devoala, insa, deznodamantul. In clipa in care Thaddeus Bradley (Morgan Freeman) este inchis sub pretextul ca se afla in spatele spectacolelor de magie care au pus FBI-ul si Interpolul pe jar, acesta lanseaza o idee cheie: pentru ca un act de iluzionism sa reuseasca, este obligatoriu ca la actul respectiv sa participe si cineva din interior.
Atat timp cat ai castigat increderea privitorului, restul e un detaliu de dexteritate. Nu e suficient doar sa-i redirectionezi atentia, si nici sa-i dai de inteles ca tu, magicianul, esti stapanul lucrurilor din palarie. Trebuie sa-i castigi increderea. Thaddeus Bradley reuseste s-o faca. Fost iluzionist, actual demistificator, el este introdus in peisajul actiunii cu scopul clar de a explica privitorilor, de a eviscera practic, showurile de magie prin care cei patru cavaleri, J. Daniel Atlas (Jesse Eisenberg), Merritt McKinney (Woody Harrelson), Henley Reeves (Isla Fisher) si Jack Wilder (Dave Franco), reusesc sa jefuiasca o banca „in direct“. Thaddeus este, prin urmare, prea expus pentru a genera suspiciuni.
Si agentul Dylan Rhodes (Mark Ruffalo) este un magnet de incredere. Pare temerar, ambitios, tenace. Mereu pe fuga si cel mai istet din incapere. Asadar, pica si el de pe lista acuzatilor. In plus, de ce ar sta un agent FBI in spatele unui jaf de asemenea proportii? Al treilea castigator de incredere este o femeie, Alma Dray (Mélanie Laurent). Cu toate ca Louis Leterrier, regizorul filmului, a avut grija sa arunce cateva umbre de suspiciune in jurul ei, in momente esentiale, Alma atrage, in final, simpatia si, odata cu ea, increderea. Nici ea nu este al cincilea cavaler. Si-atunci, cine?
J. Daniel Atlas, Merritt McKinney, Henley Reeves si Jack Wilder primesc, din necunoscut, dintr-o lume sugerata de bule de sapun uriase, aburi care se rasfira si se transforma in forme suprarealiste, tridimensionale (singurele imagini de natura magica din film!), patru carti de Tarot: Marea Preoteasa, Moartea, Indragostitul, Sihastrul. Plus un punct de intalnire, intr-o anume zi. Ceea ce urmeaza sa faca va intoarce lumea pe dos, din New York, pana in Paris. Se autodeclara „Cei patru cavaleri“, isi aleg un finantator, milionarul Arthur Tressler (Michael Caine) si trei locuri diferite in care vor da trei acte diferite ale aceluiasi spectacol.
Desi alunecosi – jobul lor este sa pacaleasca lumea, nu? –, ei castiga increderea spectatorilor oferindu-le, la propriu, bani care cad din cer. Fac ceea ce iluzionistul Woland, din Maestrul si Margareta, facea in Moscova anilor ‘30. Le ofera doar bani, si nu si altceva, tinute sau pantofi parizieni, pentru ca filmul este si isi propune sa fie ancorat in contextul socio-economic actual: Daniel Atlas le speculeaza spectatorilor pierderile financiare cauzate de criza, le sugereaza sa aleaga ei insisi o banca pe care si-ar dori s-o jefuiasca, inducandu-le, astfel, ideea de razbunare, tine discursuri despre teama si frustrarile omului de rand si mizeaza pe ele. Iar in tot acest timp, cineva din interior aproba cuvintele lui, iar ceea ce pare a fi un jaf este, de fapt, o razbunare. A cui si din ce motive, ramane sa vedeti. Atentie din nou la Thaddeus Bradley, care mai spune, la un moment dat, interpretabil si pe un ton misterios: „Nu am zis ca nu au furat banii, ci ca nu au jefuit banca“.
Trailer:
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos