Un bătrân de 63 de ani cheamă salvarea pentru că se simte rău. Locuieşte singur, într-un apartament de bloc. Odată ajuns la spital (la primul spital!), începe odiseea unui complicat drum birocratic, iar ceea ce părea un caz relativ simplu devine un coşmar de amploare. Starea lui se degradează treptat, în căutarea spitalului care să-l accepte şi, astfel, singurătatea domnului Lăzărescu ia proporţii metaforice. În inima nopţii, de la un spital la altul, printre cadrele medicale care mai de care mai „inteligente“, pacientul se va simţi la fel de izolat ca în apartamentul lui de bloc.
