Decât trist și depresiv, „Regina și Marea“ e, mai curând, tandru și răscolitor

„Queen at Sea“/ „Regina și Marea“ intră oficial, de azi, în cinematografe și este unul dintre must-see-urile sezonului.

Regizat de Lance Hammer, filmul „Regina și Marea“ aduce în atenție o poveste duioasă despre relații, trecerea timpului, convingeri și libertatea de a alege felul în care lupți atunci când bătăliile par pierdute.

Distins la Berlinale cu Premiul Juriului și doi Urși de Argint pentru interpretare într-un rol secundar (acordați actorilor Tom Courtenay și Anna Calder-Marshall), filmul este distribuit în România de Transilvania Film și poate fi văzut în cinematografele de la noi începând de azi, 6 noiembrie.

Povestea, pe scurt: Amanda (Juliette Binoche) își surprinde mama, Leslie (Anna Calder-Marshall), diagnosticată cu demență senilă, în timpul unui moment de intimitate cu soțul ei, Martin (Tom Courtenay). Convinsă că mama ei nu mai are putere de consimțământ, Amanda decide să apeleze la poliție pentru a obține ordin de restricție împotriva lui Martin. Urmează o serie de evenimente care pun sub semnul întrebării limitele responsabilității și ale dreptului de a lua decizii în numele celor dragi. Dar, inevitabil, consecințele deciziei luate de Amanda duc și spre generarea unor situații cel puțin ilare.

Mai are sau nu mai are dreptul la viață sexuală o persoană diagnosticată cu demență? Sau altfel spus, în contextul poveștii conturate de Lance Hammer, Mai au sau nu mai au dreptul la viață intimă doi oameni ajunși la vârsta bătrâneții, care încă se iubesc? – pentru că, în filmul de față, deși boala pare să fie în prim-plan, iubirea este cea care „învinge“.

Dragostea este mai puternică decât diagnosticele, controalele, azilele sau tot ce intră în retorica bolii și este exploatat în acest sens în lungmetraj. Dragostea și baclavaua, dulcele preferat al lui Leslie, pe care Martin i-l oferă mereu la desert, căci dacă omul care te iubește nu știe ce îți place mai mult și mai mult, atunci cine?! 🙂

Pline de grijă par și intențiile Amandei, fiica lui Leslie, care își dorește să-și protejeze mama îndepărtând-o de partenerul ei de viață. De-aici pornește și conflictul filmului – binele se convertește în rău, iar dorința de a ajuta se întoarce împotrivă. Însă, din nou, dragostea învinge, dragostea aceea dintre Martin și Leslie, dragostea pe care el este dispus să o apere și să lupte pentru ea. Dragostea pe care o declină în fiecare mic gest și tabiet de cuplu, în liniștea și tandrețea emanate de cuvinte, siguranța dată de prezența lui, apropierile intime.

„Regina și Marea“ aduce sub lupă nu doar situațiile cu care s-ar putea confrunta o persoană diagnosticată cu demență (deși, probabil, cazurile pot fi diferite, de la un pacient la altul), ci și implicarea celor din jur, cu personalitățile lor atât de diferite.

Personajul lui Juliette Binoche (Amanda) este măcinat de îndoieli, teamă și nevoia de control – cu cât Amanda vrea să controleze mai mult, cu atât se însingurează mai mult. Martin, dimpotrivă, cu cât lasă firescul să decidă ce are de făcut, cu cât cultivă o anumită rutină mai mult, cu atât încrederea și siguranța par mai mari. Iar Leslie rămâne adorabilă în tăcerea ei de o duioasă expresivitate, detaşarea pe care nu știi cum să o interpretezi – confuzie sau pur și simplu înstrăinare?

Dar „Regina și Marea“ mai aduce în atenție ceva: dragostea filtrată de vârsta tinereții, văzută și din perspectiva unui cuplu abia format, Sarah (Florence Hunt) și James (Cody Molko). Primele întâlniri, primii fiori, primul sărut. Punerea în oglindă a celor două vârste ale iubirii aduce acestui sentiment emoție, fragilitate și, mai ales, frumusețe.