Un film ca un om la apusul vieții: meditativ și bolnav de dor.
Intrat de curând în cinematografe, noul film semnat de Paolo Sorrentino aduce în prim-plan un om care conduce o țară, aflat la final de mandat, dar care, în același timp, pare să fie el însuși condus de o țară, mai curând de un imperiu, al gândurilor – pentru că sunt multe, hotărâte să stea și să subjuge prin forța lor.
Dorul de Aurora, soția lui care nu mai este în viață, îl urmărește cu atâta încăpățânare pe Mariano De Santis, președintele Republicii Italiene, încât fiecare decizie de luat și fiecare drum de făcut nu pot exista decât în tandem cu prezența acestei amintiri. La fel și diminețile, serile, momentele zilei cu întâmplările ei.
Unii oameni se vindecă mai repede când rămân singuri, alții mai greu, o parte niciodată. În cazul lui Mariano De Santis, dorul de Aurora este echivalent cu aerul pe care îl respiră. Paolo Sorrentino transmite mesajul acesta nu doar prin cuvinte – simple, dar cu impact retoric -, ci și prin imagini – de un lirism cuceritor.
Cele trei îndatoriri pe care Mariano De Santis le are de rezolvat, la final de mandat, și care îl plimbă printre decizii ca într-un labirint – grațierea unei femei care și-a ucis soțul abuziv, grațierea unui bărbat care și-a omorât soția bolnavă de Alzheimer, promulgarea unei legi privind dezincriminarea eutanasiei – stau, la rândul lor, sub întrebarea Oare ce ar fi spus Aurora?/ Oare ce ar fi făcut Aurora?.
Dilemele morale se împletesc cu viața sa privată în moduri doar aparent imposibil de deslușit – întotdeauna iubirea va avea ultimul cuvânt, vraja ei (și, paradoxal, luciditatea) funcționând indiferent de context. Ea este cea care îl va scoate pe Președinte din labirint.
Filmările au avut loc în Torino, Roma, Milano și Modena, în locuri emblematice, cum sunt Palazzo Chiablese, Castello del Valentino, Muzeul Egiptean, Piazza del Quirinale, Via Condotti, Piazza di Spagna, Teatro alla Scala din Milano, o capelă din Modena. Coloana sonoră, alcătuită din muzică electronică, clasică și rap, aduce un contrast subtil cu spațiul formal în care se desfășoară acțiunea. Piese semnate de Jóhann Jóhannsson, Ryuichi Sakamoto, Il Est Vilaine sau Guè contribuie la conturarea unui personaj care, dincolo de rigoarea funcției, își caută propriul echilibru într-un context rigid și adesea impersonal.
Programul proiecțiilor poate fi consultat pe site-ul distribuitorului, Independența Film.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos