Toamna asta, „Toți o iubesc pe Touda“

De-abia intrat în cinematografe, filmul „Toți o iubesc pe Touda“ spune povestea unei cântărețe din Maroc care sfidează interdicțiile și prejudecățile.

O voce care refuză să fie redusă la tăcere. O femeie care își caută libertatea prin artă și luptă pentru viitorul fiului ei. Toți o iubesc pe Touda/ Everybody Loves Touda spune povestea unei cântărețe din Maroc care sfidează interdicțiile și prejudecățile.

Prezentat în selecția oficială la Festivalul de Film de la Cannes și distribuit, la noi, de Independența Film, lungmetrajul regizat de Nabil Ayouch se poate vedea deja în cinematografele din România.

Despre ce este vorba în „Toți o iubesc pe Touda“: Touda are un singur vis, să devină o Sheikha, artistă tradițională respectată care duce mai departe forța poetelor marocane ce au cântat despre rezistență și emancipare. Seară de seară cântă în barurile provinciale, sub privirile ostile sau pofticioase ale bărbaților. Ținta ei adevărată este însă Casablanca, orașul în care speră să fie recunoscută ca artistă și să poată construi un viitor demn pentru ea și pentru fiul ei.

Imagine din „Toți o iubesc pe Touda“
Imagine din „Toți o iubesc pe Touda“

Prin Toți o iubesc pe Touda/ Everybody Loves Touda, regizorul Nabil Ayouch aduce în prim-plan figura Sheikhatelor, artiste cândva adorate, apoi stigmatizate pe măsură ce au migrat către marile orașe, în anii ‘60-‘70, și au început să cânte în cabarete. Cântecul lor, numit Aita, este o formă de poezie vocală născută cu secole în urmă pe câmpiile Marocului, inițial interpretată doar de bărbați, ca o cronică orală a vieții triburilor. În secolul al XIX-lea, o femeie pe nume Kharboucha, a spart tabu-ul și a cântat pentru prima dată în public, transformând Aita într-un spațiu al vocilor feminine și al unor teme considerate scandaloase atunci: dorință, trup, iubire, revoltă.

Pentru mine, Aita rămâne, înainte de toate, un cântec al rezistenței. Am vrut să spun povestea acestor femei puternice, prinse între admirație și dispreț, și să le redau prestigiul pierdut. (Nabil Ayouch)

Cât au durat filmările și unde au avut loc: Producția s-a desfășurat pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe etape, pentru a surprinde schimbările de anotimp și de peisaj. Echipa a filmat la Casablanca – inclusiv într-un hotel de 37 de etaje, unde s-a filmat o scenă de 18 minute dintr-un singur cadru –  și în alte zone ale Marocului, rurale și urbane.

Nisrin a fost cu adevărat locuită de Touda. (Nabil Ayouch)

Cum s-a pregătit actrița Nisrin Erradi pentru rolul Touda: Pentru rolul Touda, actrița Nisrin Erradi s-a pregătit 18 luni, îndrumată de Sheikhate profesioniste: a învățat să cânte Aita, să bată tobele și să țină ritmul, să danseze, să vorbească și să se miște ca ele. A refuzat orice alt rol pe durata filmărilor, dedicându-se total personajului.

Nisrin Erradi, în rolul Toudei
Nisrin Erradi, în rolul Toudei

Despre Nabil Ayouch, regizorul filmului: Nabil Ayouch este unul dintre cei mai importanți cineaști franco-marocani contemporani, membru al Academiei Americane de Film și al Academiei César. Filmele sale (Ali Zaoua, Horses of God, Much Loved, Razzia, Casablanca Beats) au fost prezentate în selecții majore la Cannes și Toronto, câștigând numeroase premii internaționale. Ca producător, a sprijinit debutul regizoarei Maryam Touzani (Adam, The Blue Caftan), filme multipremiate și distribuite în zeci de țări. Dincolo de cinema, Ayouch a fondat compania Ali n’ Productions și Fundația Ali Zaoua, prin care a creat centre culturale pentru tinerii din cartierele defavorizate din Maroc, transformând arta într-un motor al schimbării sociale.