De ce să vezi „Bob Dylan: A Complete Unknown“, cu Timothée Chalamet în rol principal

Intrat de curând în cinematografe, „Bob Dylan: A Complete Unknown“ este un film care merită văzut din mai multe motive. Iată câteva dintre ele:

1. Timothée Chalamet face un rol la fel de bun ca Austin Butler în iconicul „Elvis“ (2022), regizat de Buz Luhrmann. Incredibilă asemănare cu Bob Dylan tânăr, convingătoare transpunere în pielea unui artist care a pus întotdeauna pe primul loc muzica! Sau pasiunea lui pentru muzică, un fel de Isis mystical child, zeița despre care Dylan a scris atât de frumos într-unul din cântecele sale (melo-poeme le-aș spune).

2. „Bob Dylan: A Complete Unknown“ este și un film-concert, nu doar o biografie despre o anumită perioadă din viața unui muzician. Prin urmare, vizionarea lui în sala generoasă a unui cinematograf, cu un ecran uriaș și o acustică impecabilă, va face experiența completă (și autentică sau aproape de). Cine a văzut Elvis sau Bohemian Rapsody (2018; cu Rami Malek în rolul lui Freddy Mercury) va fredona iar, va bâțâi din picioare, va rămâne cu ochii lipiți până și de genericul de final.

3. Filmul are darul și de a „explica“ sau mai bine spus de a lăsa subînțeles de ce Bob Dylan este și singurul cântăreț care a câștigat în 2016 Premiul Nobel pentru literatură (premiu care a stârnit, desigur, controverse, ca orice Nobel la vremea lui). Să faci literatură din muzică înseamnă să pui semnul egal între muzică și poveste, între a cânta și a scrie, între a asculta și a citi, cu riscul de a-ți lăsa iubita singură în pat pentru a merge la masa de scris ca să cotinui o idee. Una dintre dovezile că e așa și nu altfel este reacția spectatorilor la toate concertele/ cântările lui în cadre mai restrânse ori mai ample. Hipnotizați, captivați, oameni atenți la poveste, oameni care așteaptă nu neapărat refrenul, cât continuarea unui fir epic, deznodământul lui. Când i s-a dat Premiul, motivația juriului a fost: „crearea de noi moduri de expresie poetică în marea tradiţie a muzicii americane“.