„Cruciada copiilor“ – salvarea planetei, încotro? Copiii, încotro?

Louis Garrel, regizor, coscenarist şi actor în Cruciada copiilor, nu a fost foarte încântat, într-o primă fază, să facă un film plecând de la ideea mobilizării unor copii în scopul luptei pentru protejarea mediului.

Jean-Claude Carrière (Imposibila uşurătate a fiinţei, Farmecul discret al burgheziei) a fost cel care i-a propus ideea.

„Am văzut-o ca pe ideea unui adult pusă în capul unor copii, ceea ce nu-mi plăcea, nu mi se părea corect. Am vorbit chiar şi cu prietenii, le-am citit scena şi toţi au zis ca mine, că sună fals. Jean-Claude s-a simţit puţin jignit, de vreme ce era foarte sigur pe el“ – a declarat Louis Garrel (sursă: allocine.fr).

Trei luni mai târziu (înainte de pandemie), actualitatea avea să-i dea dreptate lui Carrière: pe scena luptei pentru protejarea mediului apare Greta Thunberg. Louis Garrel îşi aminteşte: „M-a sfătuit atunci să mă grăbesc cu filmul, altfel, voi fi părut cu un pas în urma evenimentului. Şi, într-adevăr, asta este în curs de a se întâmpla“.

Cruciada copiilor a fost scris şi turnat înainte de pandemie, filmările fiind întrerupte temporar din cauza restricţiilor impuse de izolare (chiar atunci se filmau scenele legate de poluarea cu particule ultrafine). Filmul a fost prezentat la Cannes, în secţiunea efemeră „Cinema pentru climă“, şi îi este dedicat lui Jean-Claude Carrière (care s-a stins din viaţă pe 8 februarie 2021).

Din distribuţia rolurilor principale fac parte Louis Garrel, Laetitia Casta şi Joseph Engel (care joacă rolul preadolescentului Joseph).

Louis Garrel, aşa cum reiese din declaraţiile sale, s-a ferit să facă un film militant – de aici şi tonul lejer al discursurilor sau comicul de situaţie ori de limbaj. Interesant este şi cum a modelat ideea lui Carrière, cum s-a folosit de ea pentru a evidenţia alte „bube“ ale prezentului, care nu ţin neapărat de poluare, şi nici de dispariţia insectelor (atât de evocată în film).

Lumea în care trăim nu se reduce doar la schimbările climaterice, contextul tinde spre viciere şi din alte perspective. Asta se subînţelege din filmul lui Garrel. Preadolescentul Joseph, de exemplu, deşi pare un copil – încă se mai strecoară în patul părinţilor din nevoia de a fi îmbrăţişat sau protejat – vapează din ţigări electronice, este activ sexual şi fură lucruri de valoare din casă.

Gestul din urmă este în scop nobil, desigur, iar scopul scuză mijloacele, după cum „profeţea“ Machiavelli – Joseph + alţi copii din întreaga lume vând obiecte de valoare furate de la părinţi pentru a finanţa un misterios proiect verde din Africa (despre asta şi este vorba, pe scurt, în film). Dar ideea aceasta ascunde, la rândul ei, o altă realitate – obişnuinţa oamenilor de a strânge lucruri (şi de a uita de ele), de a se ataşa de obiecte (chiar dacă uită de ele). Curios este că părinţii lui Joseph observă absenţa obiectelor de valoare de-abia după ce le spune fiul lor. În alte împrejurări, ar fi rămas într-un subconştient al colecţionării impulsive.

Revenind la tumultoasa personalitate a lui Joseph, şi în alţi copii care apar în film se citeşte graba spre a bifa etape, spre a consuma curiozităţi, spre a scăpa cât mai rapid de anii inocenţei. Maturitatea discursurilor lor nu este impresionantă, este doar înfricoşătoare (şi uneori accentuează indiferenţa adulţilor).

Salvarea planetei, încotro? Copiii, încotro? Cruciada copiilor vorbeşte în egală măsură despre urgenţele de natură ecologică şi despre angoasele epocii în care trăim. Mai vorbeşte şi despre faptul că e timpul să luăm măsuri cu adevărat, privind aceste urgenţe, să nu le mai lăsăm la nivel de planuri, proiecte ori retorică insinuantă.

Nu este un film militant, dar este un film intrigant – şi cel mai bun ton de a reda acest lucru este tonul comic, abordarea lejeră pe care a ales-o Garrel.

„Problema cu majoritatea filmelor militante este că nu îi oferă spectatorului spaţiu. Dau răspunsuri gata făcute, definesc Binele şi Răul, iar spectatorului nu îi rămâne decât să le ia ca atare. Abordarea umoristică îi permite spectatorului să-şi recâştige locul. Principiul comediei duce realitatea mai departe“ – a mai spus Garrel.

Cruciada copiilor/ La Croisade intră în cinematografe vineri, 12 august. Filmul poate fi văzut de copii cu vârsta până în 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinţii ori familia.