Documentarele „Speranța criogenată: calea către o nouă viață“, „Înțelepciunea caracatiței“ și „Casablancas, bărbatul care iubea femeile“ propun trei teme diferite, dar toate de impact: o familie decide să criogeneze creierul fetiței lor, aflată pe moarte, un cineast leagă o prietenie neobișnuită cu o caracatiță, un tânăr sfidează familia și face doar ce îi place.
„Speranța criogenată: calea către o nouă viață“ (2020, r. Pailin Wedel) propune o perspectivă științifică asupra mortalității, abordată deja în producțiile SF – ideea de a criogena un corp, cu totul, sau doar o parte, creierul, cu scopul de a-l readuce la viață la un moment dat. Oricât de bulversant ar suna conceptul, el există și este pus în practică în schimbul unor sume de bani exorbitante.
La criogenare apelează și familia de thailandezi din Bangkok, protagoniștii acestui documentar. Desigur, primează latura emoțională a poveștii, dublată la un moment dat de unghiul rațional – tatăl fetiței, om de știință, caută o soluție pentru a-și vindeca copilul, un tratament inovator, și din acest motiv consideră că, înghețându-i creierul, timpul și evoluția medicinei îi vor reda șansa la sănătate și la viață. Este un mod extrem de a spera, poate și un act de egoism neintenționat (nimic nu poate nega iubirea pentru copilul lor), prin urmare, nu sunt de mirare reacțiile cu care gestul familiei a fost primit în lume. Ca plus, documentarul are un subiect inedit, ca minus, este insuficient argumentat științific, se simte nevoia unor explicații mai detaliate, mai pertinente și, mai ales, luarea în considerare și a dezavantajelor pe care le aduce criogenarea.
„Mulți spun că o caracatiță este ca un alien, dar lucrul ciudat e că, cu cât te apropii mai tare de ea, îți dai seama că suntem foarte asemănători în atât de multe feluri“ – afirmă Craig Foster, naratorul și cel implicat direct în povestea din „My Octopus Teacher“/ „Înțelepciunea caracatiței“ (2020, r. Pippa Ehrlich, James Reed). Împreună cu el, pătrundem într-o lume mai puțin cunoscută, o pădure de alge marine din Africa de Sud, unde a început să facă scufundări în 2010, slăbit din cauza unei oboseli suprarenale. Pentru că apele reci îl energizau, s-a apucat să filmeze experiența. În timpul filmărilor, i-a atras atenția o caracatiță – astfel că zi de zi, timp de mai multe luni, Craig i-a vizitat ascunzătoarea, i-a urmărit mișcările, rutina, câștigându-i încrederea. Între ei se leagă o prietenie neobișnuită din care spectatorul are numai de câștigat: află secrete fascinante, tandre, trepidante, uimitoare, dar și sfâșietoare din existența acestei misterioase creaturi subacvatice.
Apărut în 2016 și regizat de Huber Woroniecki, „Casablancas, bărbatul care iubea femeile“ consemnează biografia lui John Casablancas, fondatorul agenției de modeling Elite. În mai 2011, Casablancas îl cunoaște pe Huber Woroniecki. Timp de 3 zile stau închiși într-un studio din New York și înregistrează ceea ce va sta la baza documentarului tocmai menționat – o declarație de dragoste pentru femei și feminitate, o confesiune onestă despre succes și eșec, o incursiune incitantă în universul de după lumina reflectoarelor. Filmul narează copilăria, adolescența, tinerețea și vârsta adultă a creatorului faimoasei agenții, oferă detalii picante despre supermodele ca prețioasa Cindy Crawford (luați cuvântul „prețioasă“ ad litteram) sau capricioasa Naomi Campbell, conține o arhivă bogată și variată – imagini și filmări rare – și conturează, nu în ultimul rând, portretul unei lumi exclusiviste în care ne vom simți ca niște invitați de onoare.
„Speranța criogenată: calea către o nouă viață“, „My Octopus Teacher“/ „Înțelepciunea caracatiței“ și „Casablancas, bărbatul care iubea femeile“ se văd pe Netflix.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos