Recomandări seriale: „Inside No. 9“, „The Durrells“ şi „Cei doisprezece“

Poveşti sumbre sau poveşti luminoase, ambele categorii sunt abordate în serialele din recomandările de mai jos:

„Inside No. 9“/ „La numărul 9“ (4 sezoane, HBO GO): umor negru şi personaje cu secrete macabre

Creat şi scris de Steve Pemberton şi Reece Shearsmith (care semnează şi regia câtorva episoade), serialul „Inside No. 9“ este o antologie de poveşti sumbre, spuse cu mult umor negru, sarcasm şi ironie. „Singurii oameni normali sunt cei pe care nu îi cunoşti foarte bine“, spunea medicul si psihoterapeutul austriac Alfred Adler, aşa că ceea ce leagă episoadele între ele nu este doar stilul sau tonul, ci şi tipologia personajelor: oameni banali, oameni care par normali, au de fapt o existenţă întunecată şi sunt personajele unor întâmplări terifiant-comice.

Serialul parodiază clişee – domestice, din viaţa de zi cu zi, a relaţiilor dintre tot felul de oameni care se cunosc sau nu – dar şi scene din alte filme (două exemple: „The Bill“ trimite spre „Reservoir Dogs“, iar „The Riddle of the Sphinx“ spre „Oldboy“). Acţiunea are loc în spaţii dintre cele mai diverse, multe dintre ele cu un efect claustrofob – cuşete de tren, un dulap, camere de hotel, garsoniere sau vile opulente, cabina actorilor, platouri de filmare, locuri de expoziţie insolite, săli de şedinţe, case locuite sau case abandonate.

Steve Pemberton şi Reece Shearsmith apar în toate sezoanele, iar personajele pe care le interpretează demonstrează abilitatea şi talentul de a trece cu uşurinţă dintr-un rol în altul. În afară de Pemberton şi Shearsmith, îi mai vedem, printre alţii, pe actriţele Keeley Hawes (Louisa din „The Durrells“) şi Helen McCrory (Polly din „Peaky Blinders“).

„The Durrells“/ „Familia Durrell“ (4 sezoane, HBO GO): un serial solar, liniştitor, cu acţiunea plasată în insula Corfu

Inspirat de viaţa familiei Durrell, după ce a părăsit Anglia cea întunecată şi ploioasă şi s-a mutat în însorita insulă Corfu, serialul „The Durrells“ o are ca figură centrală pe Louisa Durrell (Keeley Hawes), mama lui Lawrence, Gerald, Margo şi Leslie. Familia Durrell este o familie paradoxală în felul ei – chiar dacă cei patru copii au personalităţi incompatibile, între ei există o unitate reconfortantă, care contribuie la atmosfera generală de calm a serialului. Louisa Durrell, desigur, prin energia ei bună, toleranţă şi înţelepciune, reuşeşte să îşi ţină aproape constelaţia solară formată din cele patru planete mici.

Fiecare copil este un univers în sine, o planetă în sine: boemul Lawrence (care scrie în orice condiţii, atât timp cât are ţigări şi un vin lângă el), iubitorul de animale Gerald (care transformă casa şi curtea într-o adevărată menajerie), naiva Margot (care se află într-o continuă criză erotică, în aşteptarea prinţului călare pe un cal alb), vânătorul de ocazie Leslie (însufleţit de visul dreptăţii, dar supus greşelilor inerente vârstei).

Serialul surprinde nu doar relaţiile din interiorul familiei, ci şi adaptarea lor la noul mediu, asimilarea culturii şi civilizaţiei greceşti şi, mai ales, modul în care îşi lasă la rândul lor amprenta asupra locului. „The Durrells“ este, de asemenea, şi despre maturizarea lui Gerald, Lawrence, Margot şi Leslie, despre resemnarea lui Louise, despre schimburi de replici smart, istorii amoroase, personalităţi contrastante, trecerea timpului şi ameninţarea războiului, despre ape incredibil de albastre şi lumini în nuanţe de miere.

„De Twaalf“/ „Cei doisprezece“ (1 sezon, Netflix): justiţia este relativă, iar mintea omului rămâne o enigmă

În oraşul Gent au loc, la o distanţă de 18 ani, două crime. Frie Palmers este acuzată că şi-a omorât fetiţa şi pe cea mai bună prietenă. Doisprezece oameni de rând au datoria să îi decidă soarta – este vinovată sau nu Frie de dubla crimă?

Serialul „Cei doisprezece“ pune în discuţie, mai curând decât culpabilitatea acuzatei, măsura în care cei care o judecă sunt obiectivi, curaţi, fără urmă de pete pe conştiinţă. Justiţia este la fel de fragilă şi de vulnerabilă ca personajele care o mimează. Aerul misterios pe care îl emană Frie Palmers se regăseşte în viaţa personală a juraţilor – Delphine pare incapabilă să ia o decizie în privinţa problemelor de acasă, Joeri este urmărit de o întâmplare la locul de muncă, Holly are un trecut traumatizant, un alt jurat este nepermis de dual şi tot aşa.

Dacă există o legătură între clasicul „12 Angry Men“ şi serialul „Cei doisprezece“ este felul în care triumfă raţiunea, raţiunea raportată la experienţa fiecărui jurat şi nu neapărat la cazul în discuţie, al lui Frie Palmers. Conştientizarea propriilor greşeli, vinovăţii, şi încercarea de a le repara. Aşa cum spune unul dintre personaje, toţi sunt înclinaţi să-şi discute mai degrabă istoriile personale decât să dezbată gradul de culpabilitate al acuzatei. Serialul are tensiune, provoacă şi păstrează curiozitatea vie de la un episod la altul.