Întotdeauna personalitatea şi viziunea celui care creează un film sau un serial îşi vor lăsa amprenta asupra mesajului pe care vrea să îl transmită prin producţia respectivă.
Obiectivitatea este relativă atât timp cât creierul foloseşte procese conştiente şi procese inconştiente pentru a construi o reprezentare interioară a lumii exterioare ce ne guvernează comportamentul şi gândurile*. Aşadar, felul în care este reprezentată comunitatea hasidică în cele două seriale, „Familia Shtisel“ şi „Neortodox“, poate fi văzut ca un rezultat al celor două procese.
Dacă „Familia Shtisel“ stârneşte o reacţie de simpatie asupra spectatorului privind comunitatea hasidică, varietatea personajelor descrise atât prin ambiţiile lor, dar mai ales prin slăbiciunile lor, nu se poate spune acelaşi lucru despre „Neortodox“, unde totul este dus la extrem sau cel puţin aşa pare.
Sinopsis „Familia Shtisel“: Akiva (Michael Aloni), un evreu hasidic, locuieşte împreună cu tatăl său, Shulem, rămas văduv. Firea lui romantică şi artistică intră în conflict cu cea a tatălui şi cu normele stricte ale comunităţii. Shulem îşi doreşte de la Akiva o căsătorie cât mai curând, însă preferinţele fiului sunt departe de gusturile tatălui. La rândul lui, Shulem, deşi bântuit de vizitele onirice ale soţiei moarte, ar face orice pentru o masă caldă oferită de văduvele din cartier. Giti, sora lui Akiva, luptă feroce pentru a-şi ţine familia unită, păstrând aparenţele după ce o părăseşte soţul temporar, iar Zvi Aryeh, „fiul cel bun“, băiatul cel mai mare al clanului Shtisel, îşi împarte viaţa între studiul religios, soţie şi copii.
Scurt review: Perspectiva în serialul „Familia Shtisel“ nu este exagerată şi nici nu stigmatizează comunitatea hasidică. Atributul de ultra-ortodox este nepotrivit în interiorul ei, ea este folosită de cei care o caracterizează privind-o din afară, fără a avea un contact direct. Oamenii aceştia nu fac decât să trăiască în comuniune cu Dumnezeu, să-L ţină viu în viaţa de zi cu zi, să urmeze şi să pună în practică o serie de reguli. Credinţa, aici, este o lege a firii, un fapt normal. Poate fi o comunitate ca oricare alta din multe puncte de vedere – au şi ei vulnerabilităţi, rătăciri, revolte, dar şi pasiuni sau principii clare. Legătura strânsă din interiorul familiei, căutarea dragostei, relaţia dintre cei vii şi cei morţi sunt teme universale. Serialul este bogat în detalii despre cultura hasidică, mentalitate, tradiţii, istorie culinară, şi expresiv ca discurs narativ. În plus, are şi mult umor. Iar convieţuirea laturii umane a protagoniştilor cu spiritul religios dă farmec serialului.
Sinopsis „Neortodox“: Esther Shapiro fuge din comunitatea hasidică din Brooklyn, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată şi pentru a începe o viaţă nouă. Ajunsă în Berlin, se împrieteneşte cu un grup de muzicieni care îi devin noua familie, însă trecutul o urmăreşte puternic.
Scurt review: Miniseria alcătuită din patru episoade o are în rol principal pe talentata Shira Haas, care apare şi în „Familia Shtisel“, ca fiică a lui Giti. Între cele două personaje nu există nici o asemănare, dimpotrivă, o vizibilă antiteză – în „Familia Shtisel“ îşi doreşte să se căsătorească şi ia acest lucru foarte în serios, în „Neortodox“ se simte sufocată de căsătoria care i se aranjează. Similarităţile se reduc la apartenenţa religioasă şi la faptul că este surprinsă într-un proces de maturizare. Ambele roluri sunt excelent interpretate de Shira Haas, extrem de sugestivă prin prezenţa ei fizică – fiecare pas pe care îl face Ruchama sau Esther pare să fie definitoriu, să preceadă o decizie. Hotărârea mersului, stângăcia mişcărilor uneori, rigiditatea umerilor, imperfecţiunea şi unicitatea ei fizică o ajută în abordarea rolurilor. Este ca o luptă cu ea însăşi, o luptă care divulgă de fapt sensibilitatea personajelor – nu vrea să trădeze ceea ce simte, îşi impune să pară puternică şi determinată. Prin povestea lui Esther, perspectiva asupra comunităţii hasidice se schimbă în „Neortodox“. Nu e deloc o lume în care să te simţi bine şi în echilibru cu divinitatea. Oameni ca Moishe, desemnat de rabin să o caute pe Esther în schimbul unui beneficiu, nu ar trebui să îşi aibă locul aici. Ritualul nunţii are un aer stânjenitor – copii care dorm pe jos, evrei hasidici care cad din picioare din cauza băuturii – intimitatea conjugală este subiect de bârfă, fiii sunt controlaţi de mame, femeile sunt maşini de făcut copii. Dacă Esther evadează din comunitate pentru a-şi găsi libertatea, în „Familia Shtisel“ mesajul e diferit: soţul rătăcitor (soţul lui Giti) se întoarce în comunitate pentru a-şi recâştiga liniştea. Perspectiva negativă vine şi din sursa de inspiraţie, autobiografia de la baza miniseriei, semnată de Deborah Feldman, cu un subtitlu suficient de elocvent: „Unorthodox: The Scandalous Rejection of My Hasidic Roots“. Trebuie totuşi precizat că serialul este inspirat parţial din ea.
*Eric R. Kandel, „Mintea tulburată – ce ne spun ciudăţeniile creierului despre noi înşine“ (Ed. Polirom, 2020, p. 291)
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos