„Nopţi magice“: nostalgie, satiră şi multe medicamente

Dacă pentru Leandro Saponaro, producătorul găsit mort în apele Tibrului, Roma este punctul terminus al existenţei lui, pentru Luciano, Antonino şi Eugenia, Roma dă startul unui „nou început“.

Este un oraş la răscruce de drumuri, solar şi nocturn în acelaşi timp, tânăr şi copt, curajos şi vetust. Ochiul camerei îi surprinde toate nuanţele şi vârstele: zorii dimineţii, întunecimea nopţii, demisoluri şi camere semiobscure, terase inundate de lumină, bătrâni fantomatici, femei şi bărbaţi sfidător de tineri.

Luciano, Antonino şi Eugenia sunt finaliştii unui concurs de scenarii, ocazie cu care sosesc în oraşul pe 7 coline. Provin din medii diferite, au personalităţi diferite, iar ceea ce îi leagă este pasiunea pentru film. Luciano, Antonino şi Eugenia sunt însă şi principalii suspecţi în cazul morţii lui Saponaro, detaliu folosit cu rol de pretext, pentru că în „Nopţi magice“ ideea de film contează mai mult decât ideea de crimă. După ce sunt prinşi, Luciano, Antonino şi Eugenia îşi petrec noaptea în arestul poliţiei, unde îşi rememorează aventura lor în Roma din clipa în care au ajuns aici. „Nopţi magice“ este construit, prin urmare, din lungi întoarceri în trecut şi scurte reveniri în prezent.

Intrarea lor în capitala Italiei marchează de fapt intrarea în lumea filmului şi în culisele ei: întâlniri cu producători, regizori, scenarişti, actori profesionişti sau figuranţi. Sentimentele cu care Paolo Virzí priveşte anii de aur ai cinemaului italian sunt mixte, oscilează între nostalgie, satiră, umor tandru. Regizorul a afirmat că, prin „Notti magiche“/ „Nopți magice“, a vrut să aducă un omagiu epocii cinemaului care l-a format, dar să construiască şi o satiră a showbiz-ului italian de la începutul anilor ‘90.

„Nopți magice“ pune în contrast, în cheie comică, o lume nouă şi o lume veche. Luciano, Antonino şi Eugenia sunt mai mult decât trei scenarişti doritori de succes, ei sunt trei oameni cu idei personale despre film, dar mai ales cu o viaţă personală. Exploatarea palierului privat în filmul „Nopți magice“ are scopul de a stârni empatie în rândul spectatorilor, de a-i apropia pe protagonişti, fie ei tineri sau bătrâni. Şi, dacă mai e ceva care să lege cele două lumi, în afară de tema filmului, e un detaliu „medicamentos“: pentru a supravieţui, e nevoie de multe pastile, de o pilulă magică. Paolo Virzí nu face deloc economie la cadrele în care, indiferent de vârstă, personajele beau medicamente. Iată cum dorinţa de a te simţi viu şi sănătos nu ţine cont de ani.