În mini serialul „Patrick Melrose“, copilul nu e rege, e muscă. Iar împărat peste muşte, e tatăl.
„Patrick Melrose“ este la polul opus parenting-ului vremurilor actuale. Copilul nu e urcat pe un piedestal intangibil al iubirii, nu e adulat, lăsat să facă ce vrea, nu are libertăţi. Dimpotrivă, copilăria este o etapă căreia nu trebuie decât să îi supravieţuieşti. În „Patrick Melrose“, copilul nu e rege, e muscă. Iar împărat peste muşte, e tatăl.
Bulversant, hipnotizant, crud, serialul inspirat din cele 5 romane ale lui Edward St. Aubyn, îl are în centru pe Patrick Melrose, care, abuzat în copilărie de tatăl lui, ajunge dependent de cele mai periculoase combinaţii de droguri. Cu toate astea, luptă cu o disperare viscerală să îşi „refacă viaţa“.
Viaţa, spune Patrick Melrose, este istoria lucrurilor cărora le acorzi atenţie. Dacă viaţa ar fi istoria filmelor cărora le acordăm atenţie, atunci nu ezitaţi să puneţi această mini serie de 5 episoade pe lista titlurilor de văzut.
O adevărată saga, povestea începe în sudul Franţei din anii ’60, continuă în New York-ul anilor ’80 și atinge perioada serioasă din Marea Britanie de la începutul anilor 2000. O cronică completă a cărţilor lui Edward St. Aubyn şi o paralelă cu filmul, puteţi citi pe Bookaholic.
Sub aerul glam al înaltei clase britanice, nefericirea este otrava care lucrează în personaje. Pentru că sunt nefericite, multe dintre ele, bărbaţi sau femei, au o plăcere terapeutică de a umili oamenii. Nevoia de a vărsa remarci sarcastice, de a-i îngenunchia pe alții, este o trăsătură tipică şi lui David Melrose, tatăl lui Patrick. Are metode personale de educaţie şi toate sunt alimentate de o minte bolnavă, camuflată de un aer intelectualist. „Patrick Melrose“ este dovada că o deviaţie psihică nu alege mediul şi că disfuncţionalitatea din interiorul unei familii nu este condiţionată de educaţie. Dacă ceva lipseşte acestei poveşti, ar fi inserarea unor detalii despre copilăria lui. Aşa, David Melrose rămâne un formator de traume, un personaj odios, interpretat fără cusur de Hugo Weaving.
Patrick nu luptă doar cu dependenţa de droguri, luptă cu mintea lui, cu amintirile, cu traumele, dar şi cu picăturile de otravă moştenite de la David. Tocmai asta e drama lui, reala sa dependenţă: imaginea tatălui stă fixată pe creier ca o lipitoare. Ştie şi recunoaşte „rămăşiţele“ lui David din el, iar teama de a nu repeta un anumit model parental îl transformă într-un tată stângaci. Un tată stângaci, însă, spre deosebire de David, cu umor, cu slăbiciuni fireşti şi cu permanenta încercare de a-i înţelege pe alţii. Copilul, cândva muscă, s-a transformat în fluture. Întrebat de un fan, în 2014, ce alt personaj literar, în afară de Hamlet, şi-ar dori să interpreteze, Benedict Cumberbatch a spus „Patrick Melrose“, de Edward St. Aubyn. Patru ani mai târziu, a ieşit serialul cu Benedict Cumberbatch în rol principal.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos