Haideţi la cinema, trebuie să vedeţi „Cyrano, mon amour“!

Proiectat în avanpremieră la Festivalul filmului francez, „Cyrano, mon amour“ intră oficial în cinematografe pe 31 mai. Parafrazând un personaj din film, care îndeamnă lumea să vină la teatru pentru a vedea noua piesă a lui Edmond Rostand, lansăm şi noi cu acelaşi entuziasm invitaţia în cazul filmului. Haideţi la cinema, trebuie să vedeţi „Cyrano, mon amour“!

Rezumatul filmului „Edmond“/ „Cyrano, mon amour“: Decembrie, 1897. Deşi Edmond Rostand nu a împlinit încă 30 de ani, are deja doi copii şi o mulţime de nelinişti pe cap. Nu a mai scris nimic de doi ani. Scriitura lui este considerată prea tristă, teatrele şi producătorii vremii nu îl consideră un autor rentabil, toată lumea vrea comedii. O întâlnire aranjată îl aduce faţă în faţă cu actorul Constantin Coquelin, un admirator al său. Aşa ia naştere ideea unei piese noi, o comedie eroică în versuri. Iar repetiţiile ar trebui să înceapă de-a doua zi… Singura grijă este că piesa nu este încă scrisă, există doar titlul: „Cyrano de Berjerac“. Şi „numai“ câteva obstacole: capricii şi mofturi din partea actriţelor, exigenţe din partea finanţatorilor, o soţie geloasă, un prieten prins până peste urechi într-o complicaţie amoroasă. Presat de timp şi de contextul potrivnic, Edmond va trebui să îşi găsească inspiraţia şi să creeze o capodoperă.

Filmul „Cyrano, mon amour“ este o autoadaptare, regizorul Alexis Michalik, cunoscut ca regizor de teatru, a adaptat pentru marele ecran propria piesă de teatru. Debutul lui în lungmetraj a fost primit, în general, pozitiv de criticii de film. „Le Point“ a descris „Cyrano, mon amour“ „vesel, şarmant“, „Voici“ i-a spus „o comedie elegantă şi nostimă, susţinută de un casting molipsitor de entuziast“, iar „La Voix du Nord“ l-a numit o capodoperă a cinemaului: „flamboiantă, diafană, cu siguranţă cabotină, însă atât de triumfătoare“. Sigur, francezii sunt foarte ataşaţi de „brandul“ Cyrano de Bergerac – piesa a avut după prima reprezentaţie, cea din 1897, 40 de bis-uri, şi s-a jucat de atunci de 20.000 de mii de ori. Este piesa de teatru preferată a francezilor, reprezentaţia teatrală a lui Alexis Michalik având la rândul ei un succes uriaş.

Încă de la început „Cyrano, mon amour“ a fost scris ca scenariu de film, însă, din motive financiare, Alexis Michalik a rămas la reprezentaţia teatrală. Filmul îţi lasă gustul clar al dragostei pentru teatru, spectacol, comedie. Regizorul a declarat de altfel că şi-a dorit să „redea acest cântec de lebădă al teatrului. La vremea când a fost montată, cinema-ul se afla la începuturile lui. Cyrano este ultimul blockbuster al teatrului, toate superproducţiile care i-au urmat au fost cinematografice“. (sursă: lepoint.fr) „Cyrano, mon amour“ nu vine doar cu informaţii despre cum a fost creată „Cyrano de Bergerac, o comedie eroică în 5 acte“, îţi lasă şi sentimentul unei energii bune, de bucurie. Astfel că, dacă spectatorii se vor distra văzând filmul, motivul nu este neapărat povestea lui Cyrano, cât energia dată de dinamica jocului actorilor, detaliile din culisele fabricării unui spectacol, tandemurile amuzante de personaje.

„Cyrano, mon amour“ este un film delicios, cu o patină care împrumută din atmosfera animaţiilor franţuzeşti, o distribuţie cu actorii potriviţi pentru rolul potrivit şi o poveste care, sperăm, va aduce cât mai mulţi oameni în sălile de cinema.