„Sub umbra părului sălbatic“: un film realist, duios, poetic

Excelent interpretat, scris şi regizat, filmul „Sub umbra părului sălbatic“ urmăreşte povestea lui Sinan, un tânăr scriitor şi proaspăt absolvent de facultate, care se întoarce în satul natal şi se confruntă cu adevăruri dulci-amărui.

„Sub umbra părului sălbatic“ este numele romanului scris de Sinan şi conţine mai multe istorioare care pot fi citite separat, legate între ele prin observaţiile meditative ale autorului. În linii mari, aşa îşi descrie Sinan volumul. Chiar dacă detaliile din carte sunt rar amintite în film şi doar atât cât să facă o legătură cu frumoasa metaforă a perilor sălbatici, filmul în sine poate fi văzut ca o ecranizare a cărţii – o antologie vizuală de povestiri, cu potenţial de scurtmetraje, dar care puse cap la cap pot forma şi un lungmetraj, filtrate, toate, de viziunea personajului principal şi de călătoria lui printre oamenii de acasă.

Revenirea lui Sinan în satul natal după terminarea facultăţii este o confruntare dură şi deloc prietenoasă cu realitatea, în dezacord cu firea lui profundă, cu înclinaţii filozofice. Tatăl a rămas acelaşi „copil“, pariază în neştire şi îşi face datorii, mama şi sora adolescentă se uită la seriale turceşti, fetele din sat îşi doresc să se mărite ca să plece de-acasă, oamenii trăiesc de pe o zi pe alta, îşi dormitează viaţa, se mulţumesc cu ce (nu) au.

Cu toate astea, revenirea lui Sinan, confruntările directe cu tot felul de personaje – rude, prieteni, cunoscuţi, străini -, au în ele o savoare dulce-amăruie. Toţi oamenii au farmecul lor aşa cum sunt, fiecare este indispensabil filmului, prin partea lui de „comedie“.

Dialogurile lungi, dinamice şi intense se finalizează prin cadre de o putere empatică şi candoare copleşitoare – simţi când vântul atinge frunzele sau răvăşeşte pletele unei tinere fete, simţi când cad fulgii de nea. Inserţiile onirice ne invită printre temerile şi spaimele protagonistului. Însă ele nu abundă, sunt doar un condiment care poetizează filmul, îl duc dincolo de povestea banală a unui absolvent reîntors în satul natal.

Se vorbeşte mult şi despre multe în „Sub umbra părului sălbatic“, dar subiectele care vizează viaţa sunt printre cele mai de impact. Visăm la destine măreţe, oameni mici sau mari, la lucruri extraordinare, ignorând că ceea ce ne iese cel mai bine este prezentul. Şi poate că la el ar trebui să visăm mai mult, să medităm mai mult. Aşa că Idris, tatăl lui Sinan, personajul judecat şi pus la zid cel mai mult în film, este de fapt omul împăcat cu sine, care a înţeles prezentul. Spre deosebire de restul personajelor, este şi singurul care a citit cartea scoasă de fiul său! Tot Idris ne spune că o pară sălbatică, mâncată la micul dejun, chiar dacă e „fruct pocit“, poate fi tare bună.

„Sub umbra părului sălbatic“ este distribuit la noi de Voodoo Films şi intră în cinematografe vineri, 8 martie.