Ce mai vedem la cinema: „Serenity“/ „Calmul dinaintea furtunii“

Pe insula Plymouth se anunţă la radio, aproape zilnic şi obositor de optimist, o zi perfectă pentru peştele-ton, ca să-l parafrazăm pe Salinger şi a lui povestire. Intriga filmului „Serenity“ sună promiţător – Baker Dill are o idee fixă, vrea să prindă peştele cel mare, şi nu orice peşte, ci un anume ton.

Dacă „Serenity“ ar fi rămas în tiparul unei istorisiri cu pescari, probabil ar fi fost la fel de bun ca „Moby Dick“. Matthew McConaughey îi dă personajului său, Baker Dill, şi adevăr, şi obsesie, şi solitudine, îl „condimentează“ chiar şi cu erotism. Mai mult, avem şi indicii despre motivele din spatele maniei lui de a prinde tonul cel mare. Ar fi, prin urmare, un erou complex.

Dar Steven Knight, scenaristul şi regizorul filmului, pare nehotărât în felul în care vrea să ducă povestea mai departe, modelul după care îşi doreşte să o pună în scenă. Sunt multe ecouri din alte filme în „Serenity“ – de la „The Game“ (1997, r. David Fincher) şi „The Truman Show“ (1998, r. Peter Weir), până la „Intestellar“ (2014, r. Christopher Nolan), unde îl regăsim pe acelaşi Matthew McConaughey, prins în aceeaşi provocare existenţială – stabilirea unei legături cu copilul lui. Indecizia lui Knight este uşor surprinzătoare, atât timp cât tot el a creat şi scris multipremiatul serial „Peaky Blinders“.

Anne Hathaway joacă rolul fostei soţii a lui Baker Dill, Karen, o femeie seducătoare, când vulnerabilă, când deţinând controlul absolut. Ajunge pe insulă pentru a-i face lui Baker o propunere – să comită o crimă. Prin sosirea ei, Knight lasă impresia că abandonează povestea cu pescarul obsedat şi pune pe umerii protagonistului o nouă povară, povara propriei conştiinţe. Peisajul idilic din Plymouth se tulbură, scenele migrează spre violenţă, senzualitatea devine sexualitate. „Serenity“ iese din rama unei drame interioare şi alunecă spre thriller. Însă nu pentru mult timp, surprizele continuă.

Probabil că filmul lui Steven Knight ar putea fi decodat mai bine la o a doua vizionare. Peisajul exotic (s-a filmat în Mauritius!), ambiţia dusă la extrem a unui om de a vâna un ton, semnele stranii care i se arată îţi distrag atenţia de la unele detalii aparent inocente, dar cu sens în firul logic a ceea ce s-ar vrea „Serenity“. Şi totuşi, în ciuda amestecului de genuri, povestea are în ea şi ceva care te ţine aproape, chiar dacă rezolvările nu sunt întotdeauna pe măsura aşteptărilor.