Cum este „Papillon“, în regia lui Michael Noer

Sub regia lui Noer, prietenia dintre Papi şi Louis Dega eclipsează condiţiile barbare din închisoare şi oferă ceva mai mult decât povestea unui deţinut care încearcă să evadeze în mod repetat.

Noul „Papillon“, regizat de Michael Noer, aduce informaţii noi faţă de filmul din ’73, cu Steve McQueen în rol principal, completează povestea cu trimiteri la personajul real al întâmplărilor, plusează cu un actor pe mare val, Rami Malek (din „Bohemian Rhapsody“), dar, cu toate astea, dorinţa de evadare a lui Papillon nu se simte exprimată la fel de puternic ca în filmul lui Franklin J. Schaffner. În schimb, este redată intens şi cu o vădită doză de emoţie relaţia de prietenie dintre el şi Louis Dega.

Michael Noer a precizat într-un interviu că, pentru realizarea noului „Papillon“ l-au inspirat și atras textele lui Charrière, adaptarea lui Franklin’s Schaffner, dar mai ales genul filmelor în care intră „Papillon“, filme cu închisori, un gen iubit de regizor, abordat și în „R“ (2010). „Am mai făcut un film înainte despre închisori, <<R>>“, unde nu exista nicio evadare, iată un alt motiv pentru care m-a atras revizitarea lui <<Papillon>>“, a spus el (sursă: thefourohfive.com). Și, nu în ultimul rând, i-a plăcut ideea de a (re)aduce pe marele ecran prietenia care se naște între doi oameni aflați în situații extreme.

Înainte de a fi condamnat pe nedrept de comiterea unui crime, Papi se ocupa cu mici furtişaguri. Ajuns după gratii şi ştiindu-se nevinovat, scopul lui este să obţină bani pentru a putea evada. Singurul mod prin care ar putea reuşi este să îl ia sub protecţia lui pe Louis Dega, întemniţat pentru fraudă. Este ceea ce s-ar numi „the beggining of a beautiful friendship“, pentru că legătura dintre cei doi ajunge să fie mai mult decât o înţelegere dictată de nevoi diferite – protecţie şi evadare.

În ciuda mediului ostil, unde fiecare luptă pentru propria-i piele, nu puţine sunt situaţiile în care, în afara înţelegerii făcute, Papi luptă pentru pielea lui Dega. Este vorba de compasiune şi prietenie curată, umanitate, de apărare a unui om fragil şi vulnerabil de mai mulţi oameni brutali, animalici. Sub regia lui Noer, prietenia dintre ei eclipsează condiţiile barbare din închisoare şi oferă ceva mai mult decât povestea unui deţinut care încearcă să evadeze în mod repetat. Accentuând violenţa locului (prin personaje, fapte, pedepse), regizorul pune în lumină prietenia, care devine ca un act de sărbătoare în contextul duşmănos.