Filmul „Păsări călătoare“: când are premiera şi cum l-au primit criticii

Regizat de Ciro Guerra şi Cristina Gallego, „Birds of Passage“/ „Păsări călătoare“ intră în cinematografele de la noi pe 15 martie.

Filmul continuă demersul început de Ciro Guerra în 2015, odată cu „Embrance of the Serpent“, de a spune istoria şi legendele triburilor din ţara unde s-a născut. „Păsări călătoare“ este regizat împreună cu Cristina Gallego, soţia sa şi producător.

Rezumat: Povestea din „Păsări călătoare“ se întinde pe parcursul a douăzeci de ani, între 1960 şi 1980, şi este plasată în regiunea Guajira, din nordul Columbie, la graniţa cu Venezuela, locul de baştină al tribului Wayuu. În centrul întâmplărilor se află Rapayet şi clanul din care face parte, primii stăpâni ai traficului de marijuana. Gustul banilor şi ai puterii îi îndepărtează de ceea ce venerau cândva, ritualurile şi credinţa. Noii zei sunt acum lăcomia şi crima. Perioada descrisă în film marchează naşterea primelor carteluri de droguri în Columbia şi instaurarea unor reguli şi legi care vor zdruncina din temelii orânduirea de odinioară.

Parcursul festivalier:

• „Păsări călătoare“ a fost lansat internațional în cadrul secțiunii Quinzaine des réalisateurs a Festivalului de filme de la Cannes;
• Alte festivaluri unde a fost proiectat: Locarno (Piazza Grande), Chicago, London Film Festival, Palm Springs;
• Este propunerea Columbiei la Premiile Oscar, aflându-se pe lista scurtă de 9 filme la categoria „Cel mai bun film străin“.

Ce au scris criticii de film despre „Păsări călătoare“:

Jessica Kiang, theplaylist.net: Filmul lui Guerra şi al lui Gallego nu este o poveste despre o perioadă prăfuită, este viu şi ne aminteşte că, oricât de moderni am fi, prin noi curg acele cântece străvechi cântate de strămoşii noştri. Nu suntem produsul unei singure epoci sau a alteia, a unui singur loc sau al altuia, suntem doar păsări călătoare între trecutul nostru mitic şi viitorul nescris, aruncate în lume de suflarea vântului.

Rory O’Connor, thefilmstage.com: Oricât de violent şi de <<entertaining>> ar fi, există în <<Păsări călătoare>> un aer de amărăciune şi de tragedie. Amărăciunea aceasta nu vine din colonizarea fizică pe care am văzut-o la conchistadorii şi baronii de cauciuc din <<Embrance of the Serpent>> (r. Ciro Guerra), ci mai degrabă din colonizarea ideilor.

Eric Kohn, indiewire.com: Chiar dacă nu atinge tonul psihedelic al filmului său precedent (n.r. <<Embrance of the Serpent>>) şi are la bază un model mai convenţional de întâmplări, <<Păsări călătoare>> ne livrează un alt poem fascinant despre identitatea fracturată a Columbiei.