Filmul „Capcana“: Nicole Kidman, într-un rol bântuitor

„Capcana“/ „Destroyer“ urmăreşte odiseea existenţială şi morală a unei femei detectiv, Erin Bell (Nicole Kidman), care s-a infiltrat în tinereţe într-un grup de răufăcători şi care pune acum la cale un plan de răzbunare.

Prin multele roluri pe care le-a avut, Nicole Kidman ne-a obişnuit cu o prezenţă versatilă şi discretă, cu un şarm aparte. Sub haina sensibilă a lui Miss Martha din „The Beguiled“ se ascunde o fire contradictorie, Anna din „The Killing of a Sacred Deer“ trece printr-o transformare uimitoare şi convingătoare, iar Alice din „Eyes Wide Shut“ rămâne unul dintre cele mai senzuale roluri ale lui Kidman.

În „Capcana“ însă, actriţa, nu s-ar putea spune că nu îşi joacă partitura, o face, este de-acolo, din poveste, numai că pare să nu o avantajeze deloc masca pe care i-a pus-o regizoarea: Nicole Kidman este zombificată, machiajul o transformă într-un personaj cu faţa în descompunere, este ceva nefiresc în modificarea ei fizică. Ca femeie cu remuşcări adânci, într-o luptă continuă cu ea şi în special cu asumarea şi recunoaşterea unei vinovăţii, nu era nevoie de o cosmetizare atât de degradantă (în sensul propriu). Dar probabil că regizoarea Karyn Kusama asta şi-a dorit de la personaj: să dea chip cumva, unul monstruos şi bântuitor, fantomatic, greşelii înseşi. Fără concesii şi fără milă, ştergând până şi ultima urmă de feminitate din Erin Bell. Erin Bell este un mort viu, care cu ultimele puteri încearcă să regleze lucruri din trecut şi să rămână şi în prezent.

Acţiunea corect dirijată (fără amănunte imprevizibile, există indicii în film care ne confirmă aşteptările), dusă când în tinereţea lui Bell, când la vârsta adultă, are scopul de a exploata misterul din jurul protagonistei. Redarea acestui mister, ce anume a determinat-o să fie „strigoiul“ de azi, este unul dintre detaliile care au preocupat-o pe Karyn Kusama. Din acest punct de vedere, „Capcana“ ar putea fi un film captivant. Iar titlul ales pentru varianta în limba română este mai sugestiv decât originalul „Destroyer“. Ideea de crimă, de fărădelege, devine capcană în film şi cei care cad în ea nu sunt doar personajele, ci şi spectatorul.