Filmul „Robin Hood“ în 3 idei

Noul „Robin Hood“ intră în cinematografe vineri, 7 decembrie. Până atunci, iată câteva idei despre filmul cu legendarul personaj pus în scenă de Otto Bathurst.

1. Robin Hood nu aprinde în spectator acel sentiment al răzbunării, al dreptății, al satisfacției pe care îl ai când vezi cum banii furați de la săraci se întorc la ei. Interpretarea lui Taron Egerton este cuminte și liniară, previzibilă și lipsită de emoție. Dacă nu ar fi existat prietenul de „luptă“ John, jucat de Jamie Foxx, personajul ar fi putut lipsi ușor din peisaj. Poate că un film despre Robin Hood în care Robin Hood să nu apară ar fi fost mai interesant. Cu toate astea, protagonistul atrage atenția prin relația lui cu șeriful din Notthingham, căruia îi dă viață actorul Ben Mendeldohn. Este unul dintre punctele forte ale filmului.   

2. Subtilitatea romantică și scenele de acțiune puțin confuze nu onorează nici ele prea mult filmul. Deși Otto Bathurst are câteva titluri de referință în portofoliul personal – printre ele, 2 episoade din „Peaky Blinders“ și un episod din „Black Mirror“ -, „Robin Hood“ nu ridică probleme, nu dă prea multe bătăi de cap, ceea ce nu e rău pentru o opțiune de weekend relaxant la cinema. Paul Anderson, la rândul lui, rămâne prea mult în haina personajului din serialul „Peaky Blinders“; e-adevărat că apare puțin, dar când apare, asocierea sa cu eroul creat de Steven Knight este imposibil de trecut cu vederea.

3. Regizorul Otto Bathurst și-a dorit ca prin acest film să vorbească despre timpul prezent. „E o poveste pe care am auzit-o de sute de ori, însă ceea ce m-a interesat pe mine a fost să plasez această poveste în secolul XXI şi să mă folosesc de ea pentru a reflecta ce se întâmplă acum – avem nevoie, mai mult ca niciodată, de oameni ca Robin Hood!“, a declarat el, citat de collider.com. Ce se întâmplă acum, s-ar traduce, prin perspectiva noului „Robin Hood“, în termenii următori: jocuri politice, manipulare, folosirea banilor pentru a alimenta războaie, lupte de dominație.