Ediția a 13-a a Festivalului „Zilele filmului german“ (ZFG) are loc anul acesta între 23 și 29 noiembrie, în premieră la Cinema Elvire Popescu. Selecția cuprinde 12 filme, unele dintre ele fiind proiectate pentru prima dată în România.
Boglarka Nagy, directorul executiv CICAE – Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă -, s-a ocupat de selecția titlurilor. Legat de tema și conținutul filmelor, Boglarka Nagy a declarat că și-a dorit să prezinte în Festival producții „despre preocupările noastre actuale – mutări și decizii ce schimbă viața pe termen lung, despre rolul artei și al politicii, (…) filme reprezentative din competiția Berlinalei din 2018, povești de dragoste atipice fiecare în felul lor și filme despre mediul nostru tot mai digitalizat“.
„Transit“, regizat de Christian Petzold și selectat la Berlinale (2018) în competiția oficială, este o coproducție germano-franceză și va deschide Festivalul. Proiecția are loc vineri, 23 noiembrie, orele 19.00, și va fi reluată duminică, 25 noiembrie, orele 18.30 (Cinema Elvire Popescu). În cinematografele românești, intră pe 4 ianuarie 2019. Filmul este distribuit de Independența Film.
SINOPSIS. În timpul invaziei naziste, Georg fuge din Parisul asediat asumându-și identitatea unui scriitor mort ale cărui acte le posedă. Blocat în Marsilia, o întâlnește pe Marie, o tânără femeie disperată să-și găsească soțul dispărut, pe nume Weidel, exact bărbatul a cărui identitate o folosește acum Georg. „Transit“ se bazează pe romanul omonim al Annei Seghers, scris în exil.
La fel ca și opera sa de până acum, cel de-al patrulea film al regizorului este elegant, plin de ingeniozitate și provocări intelectuale. (Screen Daily).
SCURT REVIEW. „Transit“ – abordare inedită, propagandă și poezie
Deși povestea se desfășoară în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Christian Petzold o aduce în prezent, plasând-o în Marsilia contemporană. Un detaliu interesant, cu farmec aparte, care scoate spectatorul din previzibilitatea unui scenariu de epocă. Posibil ca acest detaliu să-i bulverseze pe unii – istoria rămâne intactă, locul (ca denumire) la fel, recuzita, atmosfera și „peisajul“ aparțin prezentului -, însă mesajul lui este de mai multe feluri:
– universalitatea frământărilor interioare (provocate de iubiri imposibile)
– dramatismul cauzat de evenimente/ decizii ce nu țin de noi (în cazul de față, războiul, și, în general, fluctuațiile politice, luptele pentru putere)
– Christian Petzold ne vrea, prin această abordare, să ne țină atât în trecut, cât și în prezent (de unde și ideea subtilă a propagandei filmului „Transit“, film care ne arată că și nemții au fost victime).
Însă, dincolo de aerul intelectualist, „Transit“ rămâne foarte poetic prin destinul protagonistului – la rândul lui un magnet de destine fracturate, pentru că toți care interacționează cu el au sfârșituri sumbre -, dar mai ales prin prezența în film și în viața lui a personajului feminin, Marie.
Efectul Marie asupra lui Georg este similar cu efectul necunoscutei din poezia lui Baudelaire. Este o anonimă o bună parte din film, bulversantă prin aparițiile ei, eterică și totuși concretă. Dacă ar fi ca „Transit“ să se traducă printr-un poem, versurile scriitorului francez ar fi cele mai potrivite:
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă şi subţire, durere maiestoasă
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasă
Şi mândră, o femeie trecu prin faţa mea;
Cu sprinten mers şi zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,
Plăcerea ce ucide şi vraja care doare.
Un fulger… apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care c-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veşnicie te voi vedea de-acum?
În alte părţi, departe! tărziu! sau niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu, care ştiai!
(Charles-Pierre Baudelaire – „Unei trecătoare“, sursă: versuri-si-creatii.ro)
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos