După ultima repetiție dinaintea unui turneu, o trupă de dans experimentează o trecere abruptă de la o transă hedonistă la o incursiune în infern, pe măsură ce dansatorii își dau seama că băutura de la petrecere conținea substanțe halucinogene.
Filmul „Climax“, o nouă și intensă călătorie a regizorului francez Gaspar Noé, hipnotică și fără întoarcere, printre coșmarurile ființei umane, intră în cinematografele românești vinerea aceasta, 16 noiembrie, distribuit de Independența Film. The Independent a scris despre film că arată „cum Gaspar Noé a ajuns în cel mai incendiar și cel mai original punct al său“, iar The Guardian l-a descris „un nou horror hardcore care te lasă cu gura căscată – extraordinar din punct de vedere vizual și curajos ca structură și formă“.
„Uneori, anumite evenimente devin simptomatice pentru o eră“, spune Gaspar Noé, referindu-se la episodul real ce a stat la baza filmului său. „În 1996, un milion de povești au ajuns înpresă, povești care astăzi sunt uitate, iar mâine vor fi cu atât mai mult“. Însă una dintre aceste întâmplări i-a rămas regizorului puternic întipărită în minte.
În loc de un scenariu adevărat, am ales să mă folosesc doar de relatarea simplă a acestei povești obsedante. O trupă de dans se adună într-o clădire izolată pentru a pregăti un spectacol. După ultima repetiție, izbucnește haosul. (Gaspar Noé)
Întrebat de ce a ales să abordeze lumea dansului, Noé a răspuns că este „obsedat de dansatorii buni“. Și completează: „Atunci când ating punctul lor maxim de intensitate, plăcerile prezentului ne permit să uităm neantul vast. Bucurii, extaze, fie ele constuctive, fie distructive – sunt antidotul pentru golul nesfârșit. Iubirea, arta, dansul, războiul, sportul par să justifice durata scurtă a vieții noastre pe pământ. Și, dintre toate aceste distracții, cea care m-a făcut întotdeauna cel mai fericit a fost dansul. Așa că, atunci când a venit vremea să fac un film despre asta, mi s-a părut interesant să fac unul care să aibă o poveste reală la bază, cu dansatori al căror talent m-a hipnotizat. Cu acest proiect am putut din nou să dau viață câtorva dintre visele și coșmarurile mele“.
Dansatorii din distribuție – de vogue, waack și krump, aleși din cluburi, competiții internaționale de dans sau de pe internet – au avut mână liberă să își improvizeze nu numai dansurile, dar și acțiunile și replicile din film.
Una dintre cele mai mari plăceri ale mele este să nu am nimic pregătit dinainte și să las să se desfășoare situațiile în fața mea, pe cât posibil, ca într-un documentar. Și, oricând se instaurează haosul, sunt și mai fericit, știind că acesta va genera imagini cu adevărat puternice, mai apropiate de realitate decât de teatru. (Gaspar Noé)
Filmările au durat două săptămâni, într-o școală abandonată din suburbiile Parisului. Personajele din scenariu au fost adaptate tipologiei fiecărui dansator. Filmul a avut ca punct de pornire un scenariu schițat pe o pagină, regizorul mizând mult pe improvizație. „În ceea ce privește dansul, cu excepția primei secvențe care a fost coregrafiată, dansatorii au fost liberi să se exprime în propriul limbaj, de cele mai multe ori foarte aproape de inconștient, scoțând la suprafață propriul lor tumult interior“, explică regizorul.
Distribuție: Sofia Boutella, Romain Guillermic, Souheila Yacoub, Kiddy Smile, Claude Gajan Maull, Giselle Palmer
GASPAR NOÉ, filmografie (regizor)
– 1991: Carne
– 1998: I Stand Alone
– 2002: Irreversible
– 2010: Enter the Void
– 2015: Love
– 2018: Climax
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos