„Cealaltă parte a întregului“: istoria unei țări spusă printr-o ușă

O ușă încuiată timp de 70 de ani dintr-o casă bântuită de istorie spune povestea unei familii, a unei femei și a unei țări.

„Dacă sunt cu adevărat o luptătoare pentru libertate, libertatea pe care am câștigat-o este cel mai mare eșec din viața mea“ (Srbijanka Turajlić)

SINOPSIS. O ușă încuiată dintr-un apartament din Belgrad a ținut, mai bine de 70 de ani, o familie ruptă de trecutul ei. În timp ce regizoarea începe o discuție intimă, personală, cu Srbijanka Turajlić, mama ei și protagonista documentarului, povestea ia încet o turnură politică, dezvăluind o casă și o țară bântuite de istorie. Cronica unei familii din Serbia se transformă în portretul fidel și neromanțat al unei activiste în vremuri extrem de tulburi, care pune sub semnul întrebării responsabilitatea fiecărei generații de a lupta pentru viitorul ei.

„Cealaltă parte a întregului“/ „The Othe Side of Everything“, proiectat la UrbanEye Film Festival, este regizat și produs de Mila Turajlic, fiica Srbijankăi Turajlić. Documentarul a câștigat multe premii importante la festivaluri de profil și a fost primit pozitiv de criticii de film:

• „(…) istoria rezistenței Srbijankăi Turajlić și a piedicilor din calea progresului reflectă cu o claritate impecabilă și tulburătoare atât patologia actuală a politicii americane, cât și dificultatea deprimantă de care se lovește opoziția în fața unui guvern autoritar;“ (The New Yorker)
• „un documentar captivant, care leagă personalul de politică și privatul de public într-o poveste pusă în mișcare de amintiri detaliate și pragmatismul ferm al subiectului;“ (New York Times)
• „Accesibil, informativ și deloc lipsit de umor, filmul folosește apartamentul decorat cu gust al Srbijankăi ca o fereastră prin care vedem femeia, vremurile tulburi pe care le-a trăit și complicata istorie a fostei Iugoslavii.“ (The Hollywood Reporter)

Cum s-a ajuns ca o ușă să scindeze trecutul unei familii și să devină subiect într-un documentar? Mila Turajlic spune: „Străbunicul meu a construit clădirea unde locuim în 1920, când era Ministrul de Justiției al Regatului Iugoslaviei. După cel de-al doilea Război Mondial, comuniștii au naționalizat casa. Ne-au împărțit apartamentul într-un spațiu de locuit pentru patru familii și au blocat două uși din salon. Ușile au rămas închise și după 70 de ani, făcând din casa copilăriei mele linia unui front politic, marcând la propriu împărțirea Serbiei“.

Cu alte cuvinte, casa din documentar este o oglindă la proporții reduse a unui context politic și social. Granița pusă abuziv de comuniști i-a separat pe burghezii intelectuali de proletari. Printre cele mai interesante secvențe din documentar este cea în care camera de filmat merge și dincolo de ușa încuiată, în apartamentul Nadei Lazarević, „proletara“ mutată acolo de Stat. Dar și mai palpitant este momentul când se deschide ușa, iar Srbijanka Turajlić pășește pentru prima dată în jumătatea străină a propriei locuințe.

Surprinsă în anotimpuri reci sau calde, în momente de zi cu zi sau de sărbătoare, la prima oră a dimineții ori la apus, casa din „Cealaltă parte a întregului“ pare o prezență vie, care se transformă și care totuși rămâne la fel – fermă, blândă, resemnată, asemenea femeii din interiorul ei. Srbijanka Turajlić, de o luciditate rară, însuflețește spațiul și mobilizează spectatorii prin mesajul ei: dacă nu lupți tu pentru o idee, nimeni altcineva nu va lupta în locul tău. Iar dacă o ușă se închide, să nu cazi în nostalgia momentului, ci să rămâi în prezent, să acționezi pentru viitor și să cauți să deschizi alte uși.