„The Place“, o meditație despre natura umană

Nici o dorință nu pare imposibilă în cafeneaua din filmul lui Paolo Genovese. Și nici un rău nu e suficient de rău când vrei să ți se îndeplinească o dorință, oricare ar fi ea.

Zilnic, un bărbat misterios, fără identitate, primește la masa lui, într-o cafenea, oameni care îi cer să li se împlinească o dorință. E un fel de Simion liftnicul blocat în acest spațiu atât de accesibil tuturor, asemenea liftului din cartea lui Petru Cimpoeșu. La amândoi vin femei și bărbați, fiecare cu propria doleanță. Diferența dintre ei stă în faptul că personajul din „The Place“/ „Localul“ le cere în schimb să facă anumite lucruri stranii, ca să nu spunem rele.

Visele lor sunt dintre cele mai diverse, așa cum diverse sunt și vârsta pe care o au și statutul social. Însă, indiferent de condiția lor, natura umană funcționează în mod egal: toți sunt dispuși de răutăți inimaginabile pentru a li se realiza dorința respectivă.

Filmul „The Place“ devine astfel un joc pe care străinul din cafenea îl propune „clienților“ lui: vrea să vadă până unde pot merge pentru a li se rezolva diverse probleme din viață. Ca și când și-ar propune să-și confirme că răul e scris în codul genetic. Este, de asemenea, și un joc pentru spectator: până unde am putea merge și noi, la rândul nostru, pentru a ne răzbuna sau pentru a vindeca o persoană dragă ori pentru a fi fericiți?

Ca și în comedia „Perfetti sconosciuti“/ „Complet străini“, lui Paolo Genovese îi place nu doar să împletească destine, ca să arate că ne rotim în același cerc, ci să ridice și dileme morale. „The Place“ rămâne un film mai meditativ și mai puțin amuzant, dar la fel de profund și cu multe semne de întrebare în urmă.