Filmările pe mare – în toate momentele ei, de beatitudine sau delir agonizant – sunt cea mai vizibilă provocare din „Adrift“/ „Supraviețuind pe mare“.
Love story-ul dintre Tami (Shailene Woodley) și Richard (Sam Claflin) este construit rapid, din elemente siropoase, replici confortabile și situații hippie-boemo-patetice. Se cunosc într-un port, se îndrăgostesc și pleacă împreună pe mare, unde îi prinde un uragan devastator. Chiar și după momentul tragediei, relația lor este pictată tot idealist și romantic, deși realitatea contrazice puternic filmul.
Nu e însă deloc simplu să le judeci relația, dat fiind că povestea este inspirată din întâmplări adevărate, trăite de oameni adevărați, rămași cu traume adânci. Însă transpunerea ei în film te face să îți dorești să afli mai multe despre cartea lui Tami Ashcraft. „Red Sky in Mourning: The True Story of Love, Loss, and Survival at Sea“ a fost scrisă după o „convalescență“ de 6 ani de la accident, Ashcraft s-a confruntat cu frici noi, inexistente până în clipa dramei, pentru a scoate din ea o confesiune despre supraviețuire.
Pentru a ajuta firul epic, Baltasar Kormákur s-a folosit de o metodă facilă și familiară: flash-back-urile. Trecerile din prezent în trecut și invers, din trecut în prezent, sunt plictisitoare pentru că sunt previzibile. Structural, filmul este lipsit de spectaculos. Mai mult, dacă în trecut (sau prezent) există un moment de tensiune, acesta este tăiat din fașă, deoarece montajul aduce acțiunea brusc în prezent (sau trecut).
Spectaculoasă în „Adrift“ rămâne marea în sine, cu viața și personalitatea ei, îmbrățișată de apusuri dramatice, agitată de furtuni nimicitoare, prietenoasă și dușmănoasă, un personaj capricios și puternic, poate cel mai puternic din film. Te urmărește, umilește, surprinde.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos