Inspirat din romanul omonim al scriitoarei Margaret Atwood, serialul „Alias Grace“ narează simultan două povești: a unui psihiatru care își cântărește decizia privind grațierea unei ucigașe pe motiv de nebunie, și a ucigașei înseși, care rememorează, pas cu pas, istoria întâmplărilor.
Cartea. „Alias Grace“, romanul lui Margaret Atwood, este o ficțiune istorică, inspirat fiind dintr-o întâmplare reală petrecută în 1843, când Grace Marks și James McDermott, slujitori la ferma lui Thomas Kinnear, i-au ucis pe Kinnear și pe Nancy Montgomery, menajera acestuia. McDermott a fost spânzurat, iar Marks condamnată la închisoare pe viață.
Margaret Atwood a păstrat ca personaje reale pe Grace Marks, James McDermott, Thomas Kinnear, Nancy Montgomery și a adus în poveste și alte personaje noi, inventate: doctorul Simon Jordan (care preia cazul Grace Marks), Mary Whitney (prietena lui Grace), Jeremiah Pontelli (devenit magicianul Geraldo Ponti și apoi doctorul Du Pont, practicant al hipnozei). Personajele sunt păstrate și în serial, atât cele reale, cât și cele inventate.
Serialul. Sarah Polley, producător executiv și scenaristă a serialului disponibil pe Netflix, a încercat să cumpere drepturile pentru ecranizarea cărții încă din 1996, anul publicării. Au trecut însă 20 de ani până când a reușit să transforme proiectul mult visat într-o miniserie TV.
Regia este semnată de Mary Harron, iar personajele principale sunt interpretate de actorii Sarah Gadon (Grace Marks), Edward Holcroft (Simon Jordan), Kerr Logan (James McDermott), Paul Gross (Thomas Kinnear), Anna Paquin (Nancy Montgomery), Zachary Levi (Jeremiah Pontelli), Rebecca Liddiard (Mary Whitney).
Amintirile sunt fragile atunci când te bazezi pe ele ca să reconstitui un adevăr. De-a lungul confesiunii sale, odată ce Simon Jordan îi preia cazul pentru a stabili dacă ar putea fi grațiată, Grace Marks nu poate acoperi/ recunoaște anumite pasaje din trecut. De-aici pleacă și certitudinea ei că nu este vinovată. Explicațiile fostei slujitoare nu sunt de ordin rațional, și nici tânărul doctor nu găsește o motivație obiectivă.
„Fenomenul“ Grace este privit astfel din mai multe perspective: religios, științific, ocult. Între ea și doctorul Simon legătura se strânge vizibil și, deși nu este exprimată prin cuvinte, se simte puternic. Rolurile se schimbă: Grace îl manipulează pe medicul psihiatru, îi întoarce întrebările, iar cuvertura la care coase neîncetat devine o pânză metaforică în care îl prinde fără scăpare (de unde și finalul). Este asemenea Penelopei din mitul grec, care țese continuu (pe parcursul celor 6 episoade vedem doar fragmente din „țesătură“, ca și când ar lua-o permanent de la capăt, numai ca să îl aducă spre ea pe Simon). Și tot ca Penelopa, „pețitorii“ roiesc în jurul ei fără a-i stârni cel mai mic interes.
Păcatul psihiatrului este că nu a gândit un contract al lui Ulise, că nu s-a imaginat cum s-ar putea transforma într-un context nou. În cartea „Creierul, povestea noastră“, a lui David Eagleman, contractul lui Ulise înseamnă cum reziști unei tentații, ce măsuri să iei. Ulise și-a pus echipajul să îl lege de catarg când urmau să treacă prin dreptul insulei cu frumoase, iar echipajul să își astupe urechile cu ceară. Contractul, spune Eagleman, funcționează doar dacă recunoaștem că suntem persoane diferite în contexte diferite. Doctorului Simon i-a scăpat acest detaliu. Cine s-ar fi gândit că ar putea fi atras de pacienta lui? Să ascundă acest lucru devine principala lui ambiție.
„Alias Grace“ este un joc alunecos prin culisele memoriei. Unele amintiri sunt clare, altele se pierd într-un hău inexplicabil. „Suntem ceea ce uităm“, concluzionează Simon. Introspecția, flash back-urile (unele agresive, altele previzibile), tonul confesional al poveștii creează un fir narativ fluid și hipnotizant – hipnoza este și ea folosită în film ca mod de recuperare a memoriei. Oare criminala nu a participat la uciderea lui Nancy sub hipnoză fiind? Oare sosirile lui Jeremiah în viața ei, în momente cheie sunt întâmplătoare? David Eagleman mai afirmă, în volumul citat, că dușmanul memoriei nu este timpul, ci celelalte amintiri.
Dincolo de mesajele feministe, de discrepanțele și nedreptățile sociale din Canada colonială (când este plasată acțiunea), cea mai tentantă temă a serialului rămâne tema memoriei și a pierderii ei. La fel ca Charles Foster Kane, din „Citizen Kane“, din experiența alături de Grace, Simon păstrează un singur cuvânt (îl auzim în ultimul episod). Un cuvânt mai puțin misterios decât Rosebud, dar care spune totul despre întâlnirea cu Doamna Tăcerii (cum este numită Grace de un alt medic care i-a analizat cazul) și ridică posibilitatea unui love story platonic, o afacere personală concretizată într-o amintire, ținută sub cheie în sertarele memoriei.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos